video | Mărturiile fetelor gemene ale căror părinți erau în microbuzul lovit de tren la Anenii Noi

Andreea și Vlada Sajin sunt originare din Chișinău și au 22 de ani: „Când aveam 11 ani, părinții noștri se întorceau de la nuntă și se aflau într-un microbuz care a fost lovit de tren, iar tatăl nostru a decedat, iar mama a ajuns în Reanimare, fiind însărcinată cu frățiorul nostru mai mic”, scrie unimedia.info.

„Pentru noi era cel mai bun tată și cel mai bun soț pentru mama”

„Ei se iubeau foarte mult, tata mereu a ascultat de mama, dragostea și-a arătat-o și față de noi. Mereu când se întorcea de la lucru venea și ne îmbrățișa și niciodată nu ne certa. Mama era mai strictă, ne educa să fim bravo, să învățăm bine etc. Pentru noi era cel mai bun tată și cel mai bun soț pentru mama. El pentru noi este ca un exemplu, ca să știm ce vrem noi de la viitorii noștri soți. Toți prietenii părinților noștri spuneam că tata e un om foarte bun la suflet”, povestesc gemenele.

„Ne-am întristat puțin când am aflat că mama e însărcinată”

Fetele își doreau foarte mult un câine, iar când au aflat că mama lor este însărcinată, spun că au rămas cumva dezamăgite: „Ne-am întristat puțin, pentru că noi voiam câine, dar eram copii atunci. Apoi am mai prins la minte, cred că am ieșit din zona copilăriei după 11 ani”.

Nimic nu prevestea tragedia: „Era o perioadă minunată, în familie totul era frumos”

Nimic nu prevestea tragedia: „Era o perioadă minunată, mama și tata căutau o casă, să ne mutăm. Am fost și la mare cu vecinii. Urma să plecăm și în Grecia, dar pentru că mama era însărcinată, nu ne-am mai dus. În familie totul era frumos, eram deja mai mari, erau și finanțe”.

„Ne-au anunțat că ambii părinți au decedat. Apoi ne-au spus că mama e în Reanimare”

Gemenele țin minte bine ziua în care au plecat la nuntă și cum au aflat, apoi, despre tragedia care le-a lăsat fără tată: „Vecinii noștri erau nași și au invitat la nuntă câțiva dintre cei mai buni prieteni. În acea zi am plecat cu un microbuz închiriat spre Anenii Noi, unde urma să aibă loc nunta. Eram 5 familii, bunici vecinilor și 4 copii. Când ne îndreptam spre Anenii Noi, am văzut că microbuzul a trecut peste calea ferată la roșu și am întrebat de ce a făcut asta. Eram niște copii, cine ne-a ascultat? Nu s-a dat mare importanță cuvintelor noastre. Noi, copiii, ne-am întors mai devreme acasă, dar am dormit la vecinii noștri. A doua zi dimineață am auzit vorbe prin casă, ceva de sânge, încercau să vorbească încet, ca noi să nu auzim. Am rugat fata care era prietena noastră să întrebe de bunicii săi ce s-a întâmplat. Ei ne-au spus să ne așezăm pe pat și ne-au anunțat că ambii părinți au decedat. Apoi ne-au spus că mama e în Reanimare și cel mai greu a fost să anunțăm rudele că tata a decedat. A fost un șoc, nu știam ce se va întâmpla cu noi mai departe. Nu am realizat în totalitate că l-am pierdut pe tata, singurul plus era că ne avem una pe alta”.

„Microbuzul cu părinții noștri și alte 3 cupluri a fost lovit de un tren Toți soții au decedat în accident”

„Primele zile am stat la vecinii noștri, apoi ne-au luat niște verișori de ai mamei, un cuplu și am stat și la ei câteva zile, până mama s-a făcut bine. Medicii nu știau, să o salveze pe mama sau copilul. Despre accident au început să vorbească foarte mult la știri, unele momente le-am aflat de acolo. În acea noapte, părinții noștri se întorceau de la nuntă, cu alte 3 familii. Acel microbuz închiriat trebuia să treacă la semafor, peste calea ferată, iar trenul l-a lovit. În afară de familii, în microbuz se aflau și doi chelneri, care nu au avut de suferit. Toți soții au decedat în accident, ei se aflau în spate, unde a fost lovitura mai mare. Mama nici până astăzi nu-și amintește ce a fost acolo. O mămică a decedat pe loc, iar altele 2 la fel au avut de suferit. Șoferul a rămas în viață, spunea că din cauza ceții și pentru că era muzică în mașină, nu a văzut culoarea roșie. Era o minciună, el nu era nici servit, nici obosit, cum ne-a povestit mama mai târziu. Cel mai mare rol l-a jucat graba, urma să iasă pe rută în acea zi, și neatenția. Un moment de neatenție a distrus 4 familii fericite, care aveau și copii”, povestesc fetele.

„La înmormântare nici nu l-am recunoscut pe tata, a fost al doilea șoc pentru noi”

„Tatăl unei chelnerițe a venit să o ia acasă și nici măcar nu s-a mai interesat dacă trebuie să mai ia pe cineva de urgență la spital. Apoi a sunat cineva și a venit Ambulanța, dar a trecut foarte mult timp, tata a murit în drum spre spital. Dacă ar fi venit ambulanța mai devreme, poate ar fi avut o mică șansă, dar a fost lovit foarte tare la față. La înmormântare nici nu l-am recunoscut, a fost al doilea șoc pentru noi”, relatează gemenele.

„Noi nu am avut ocazia să-l petrecem pe ultimul drum pe tata. Nici mama, era în Reanimare”

„Noi nu am avut ocazia să-l petrecem pe ultimul drum pe tata. Cine ne-a luat atunci în grija sa a considerat că e mai bine să nu vedem acest moment, pentru că era mai greu de suportat. Nici mama nu a avut ocazia să fie prezentă la înmormântare, medicii credeau că ea va pierde sarcina, termenul era de 4 luni. Când mergeam la ea să o vizităm, vedeam că starea ei este rea și nu puteam discuta acest subiect, pentru că știam că o doare. Și până acum suferă din cauza asta. I-a fost foarte greu, singură cu 2 copii și însărcinată. Atunci ne-am maturizat, am înțeles că trebuie să facem tot posibilul, ca să nu cerem bani de la mama, iar dacă vrem ceva, să obținem singure”, își amintesc Andreea și Vlada.

„Cea mai mare durere a noastră este că tata nu a putut să-l vadă pe Stelian, frățiorul nostru”

Situația s-a mai ameliorat când mama fetelor a revenit acasă din spital: „Mama a născut un băiețel, Stelian, frățiorul nostru. Suntem foarte bucuroase că-l avem. Și acum spunem că el e copilul nostru, pentru că l-am crescut de mic. Cea mai mare durere a noastră este că tata nu a putut să-l vadă. Până acum sunt momente când Stelian întreabă de el”.

„Părinții tatălui au decis să se îndepărteze de noi, după decesul lui. Pentru noi a fost un nou șoc”

La 11 ani, copilele au rămas nu doar fără tată, dar practic și fără bunei: „Părinții tatălui au făcut o alegere, probabil ca să nu sufere mai mult, și s-au îndepărtat de noi și pentru noi a fost un nou șoc. Era cea mai bună bunică, era mereu cu noi, tot timpul voiam să ne ducem la ea în weekend. Nu îi învinuim  că s-au îndepărtat, eram mici și poate nu înțelegeam și am acceptat asta cumva. Bunicii din partea tatălui l-au văzut de maxim 3 ori pe Stelian, dar nu ținem ură pe ei. Atunci când eram în Elveția am aflat că bunelul nostru a decedat și nimeni nu a vrut să ne spună. Cu bunica nu am reușit să ne vedem, pentru că a plecat la copiii ei în America sau în Canada, nici până acum nu știm exact. Nouă ni se spunea de ce nu o sunăm noi pe bunica, dar eram mici, nu ne-am putut asuma atâtea responsabilități”.

În anul în care s-a produs accidentul, gemenele au schimbat școala și nici idee nu aveau ce provocări urmau să înfrunte.