foto, video | „Războiul mi-a luat totul”. Povestea Olgăi, paralizată după ce un obuz a rănit-o grav și i-a ucis bunica
Olga Jucenka, 39 de ani, din orașul ucrainean Popasna, aflat în regiunea Lugansk, este internată la un spital din Lviv. În urma bombardamentelor, bunica ei a murit, iar Olga, mamă a trei copii, a suferit răni grave.
Din cauza leziunilor coloanei vertebrale, Olga nu-și mai simte picioarele. Acum femeia povestește de pe patul de spital, despre un „război” care i-a luat totul: casă, serviciu, rude și sănătate, scrie Libertatea.
Femeia spune că era obișnuită cu exploziile încă din 2014, dar „acum totul a fost diferit”: „Bombardamentul din 2014 nu a fost așa de intens, ba chiar am putut să mă duc la serviciu. Într-adevăr, am avut geamurile apartamentului sparte, de la suflul unei explozii, dar am primit ajutor financiar și am reparat totul”.
„Acum, bombele erau în fiecare secundă. Atunci ne-am ascuns în subsoluri, dar nu a fost atât de înfricoșător. Nu cădeau bombele în fiecare secundă, ca acum. Asta e diferența”, a spus Olga.
„Balconul a fost distrus, resturile de geam mi-au omorât bunica”
Casa Olgăi a fost bombardată de două ori. A doua oară a fost dezastru, povestește femeia.
„Eram în dormitor. Balconul a fost distrus. Din suflul exploziei, bucăți de fereastră au ricoșat în sufragerie și mi-au ucis bunica. Eu eram în altă cameră, an fugit, dar am fost lovită în spate și am simțit o durere crâncenă în mână. Apoi nu mi-am mai simțit brațul drept și picioarele”.
„Am auzit-o urlând. În casă era în fum, am târât-o pe hol, pentru ca era cel mai sigur loc de acolo. Era plină de sânge. Am avut noroc pentru că o ambulanță era chiar în cartierul nostru”, spune Maxim, soțul femeii.
Cum s-a salvat Maxim, soțul femeii
„Am vrut să fumez pe balcon, ca de obicei, dar m-am răzgândit, pentru că au început primele explozii, așa că m-am dus să trag o țigară la casa scării. La câteva secunde, balconul a explodat”.
Atunci a început cursa contracronometru pentru salvarea vieții Olgăi. A fost dusă mai întâi la un spital din Bahmut, apoi transferată la o unitate medicală din Kramatorsk. Acolo, i-a fost făcută o grefă de piele de la picior la braț. Au urmat spitalele din Dnipro și, în cele din urmă, a ajuns la Lviv.
„A venit cu multiple plăgi de la schije, la nivelul trunchiului, scalpului și al extremităților inferioare. Pacienta a fost internată în secția de terapie intensivă”, a spus chirurgul Hnat Herici.
Olga e conștientă, iar doctorii fac eforturi să-i salveze brațul drept, susținut acum de cadre de fier. În continuare, ea nu-și simte picioarele. O așteaptă o serie de operații, iar transferul și tratamentul în străinătate nu este exclus.
„Războiul mi-a luat totul: slujba, rudele, casa, sănătatea. Am pierdut totul”, spune Olga, de pe patul de spital. Aproape că nu mai are lacrimi să mai plângă.
„Am rude în Rusia. Nu le voi putea ierta niciodată”
„Avem rude in Rusia. Nu le voi putea ierta. Niciodata”, încheie Olga. Doi dintre copii lor au reușit părăsească orașul Popasna în ultimul moment și se află acum într-un loc sigur. Fiul cel mare e soldat și se află pe front. „Pentru copiii mei mă zbat să trăisc în continuare”, oftează Olga.
