I-au făcut operație, apoi ar fi lăsat-o să zacă în salonul spitalului. Scrisoarea răvășitoare a unei femei a cărei mamă a stat câteva ore „leșinată de durere”
O femeie a fost operată astăzi la mână de către medicii Spitalului „Toma Ciorbă” din capitală. Situația de după intervenție, însă, a lăsat-o fără cuvinte pe fiica pacientei, care a scris un mesaj public despre ceea ce s-a întâmplat.
Indignată că mama sa a stat preț de câteva ore într-un salon din spital, fără ca măcar să se apropie cineva pentru a monitoriza starea femeii de după operație, fiica a mers personal să clarifice lucrurile. În instituția medicală a descoperit-o pe cea care i-a dat viață „leșinată de durere”, pentru că s-a adeverit că asistenta medicală i-ar fi pus o injecție analgezică unei alte paciente.
Iată cum descrie femeia clipele de neimaginat prin care a trecut mama sa:
„Secolul 21 cu realitatea din spitalele moderne din Chișinău te lasă mut de uimire și-ți sfredelește creierul. Astăzi maică-mea a avut o intervenție chirurgicală la spitalul „Toma Ciorbă” la o mână ruptă. A fost dusă din sala de operație în salon și uitată acolo cu dureri insuportabile… efectiv abandonată timp de 3 ore, fără ca cineva să vină să vadă dacă-i tot ok, dacă o doare, dacă vrea ceva… dacă-i vie, la urma urmei. În același salon a mai fost adusă și o altă doamnă, tot din sala de operație și tot a fost uitată acolo. Amețită de durere și de foame, abia de am deslușit la telefon tânguirea ei și rugămintea să nu venim, că poate acuș cineva a intra pe ușă și le-a băga în seamă. N-a fost să fie. A trebuit să sunăm la superiorii spitalului, ca să-I rugăm să trimită pe cineva să-I pună o injecție anti-durere.
După 3 ore, situația era aceeași – maică-mea leșinată de durere, într-un salon din fundul coridorului. Am alergat într-un suflet, că am zis că așa ceva nu e posibil, ca să dau nas în nas cu asistență, care tocmai îi pusese o injecție prescrisă de medic imediat după operație. Scuza ei – i-a făcut injecție unei doamne din alt salon, pentru că aceea a răspuns la numele de familie a mamei mele și ea nu a știut că a făcut injecție unui alt pacient. Serios???
Cât de plauzibil sună un astfel de argument? Abia după ce infirmieră i-a adus papucii de camerea în salon, tot după 3 ore de la operație, maică-mea a ieșit pe corridor și a încercat să cheme pe cineva în ajutor. Oameni buni, asta se întâmplă în buricul Chișinăului, în plină era informațională, pe timp de pace, între pereți curați și oameni indiferenți, care efectiv nu-și fac correct și onest meseria, care așteaptă ca cineva ceva să le dea, care se apucă de lucru doar dacă sunt ghiontiți de șefa superioară a spitalului, de șeful de secție, de farmacistul superior… șirul ar putea continua pentru alții.
Mă întreb și-i întreb și pe ministeriabili, la ce n.. plătim poliță de asigurare medicală? Eu nu mă folosesc de ea decât 1-2 ori pe an, cu solicitări minore. Cât or să mai dureze perioadele astea de traziție infinite spre servicii mai calitative, sau cel puțin omenești? Ce așteaptă personalul din spitale? Să le vină ministrul în persoană și să le spună că după operație pacientul trebuie monitorizat? Că trebuie să-i măsoare tensiunea înainte operație? Că trebuie de curățat sala de operație de papuci de casă străini?
Mi-e greu să-mi amintesc de scuzele-nescuze personalului, iar fraza că „până acum nimeni n-o murit din această cauză”, m-o răvășit. Trebuie ca cineva să moară ca ei să-și facă datoria, ca să se activizeze? Cu oroare mă gândesc la situația în care eu sau alții de seama mea am putea avea parte de astfel de scenariu odată ajunși pe mâna sistemul medical din Moldova. Nici nu vreau să-mi imaginez, că deja se face gaură în creier”.
Vom reveni mâine cu reacția Spitalului „Toma Ciorbă”, cât și cu comentariile de rigoare a ministrei Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, Ala Nemereno.
