Scrisoare deschisă către președintele Igor Dodon: „Sunt studentă și… sunt indignată la culme de nesimțirea dumneavoastră”

Mai jos afișăm o scrisoare deschisă – mesaj transmis de către o studentă de la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării, USM, către președintele țării, Igor Dodon.

Stimate președinte al Republicii Moldova, Igor Dodon,

Este pentru prima dată când vă adresez o scrisoare deschisă, cu speranța că veți binevoi să o citiți și, ulterior, să acționați așa cum veți considera de cuviință. Sunt studentă la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării din cadrul Universității de Stat din Moldova, ambițioasă, plină de energie, cu scopuri mărețe și indignată la culme de iresponsabilitatea și nesimțirea dumneavoastră.

Virusul a pus stăpânire pe țărișoara noastră, ne-a întors viața pe dos și nimeni nu știe cât va dura perioada aceasta. Stau acasă de șapte săptămâni, nici măcar la magazin nu plec. Sunt o cetățeană responsabilă, care înțelege perfect consecințele pandemiei – motiv pentru care sunt deranjată de faptul că dumneavoastră, ca președinte de țară, dați un exemplu urât întregii țări. Sunt câteva aspecte la care mă voi referi.

În cadrul emisiunii „Președintele răspunde”, dumneavoastră ați spus că ieșirile în parc nu sunt interzise. Ziceați asta, în ciuda faptului că Dispoziția cu nr. 3 a CSE, emisă pe 23 martie 2020, prevedea interdicția aflării persoanelor în spații publice: parcuri, păduri, terenuri de joacă, terenuri sportive, zone de agrement.

Însă dumneavoastră ați ieșit „în strictă izolare și carantină” cu soția și copilul la o plimbare pentru un pic de „respiro”. Stau și mă întreb: legea nu este pentru toți?

Vă mai amintiți de pensionara din Chișinău, Alexandra Chiabur, în vârstă de 66 de ani, care a ajuns la marginea disperării și spunea că „este gata să se arunce peste balcon” după ce a fost amendată cu 22.500 de lei pentru că ar fi încălcat regimul de izolare la domiciliu? Sigur că vă amintiți! Citez: „Aveam oleacă de moare, înmuiam pâinea în moare și mâncam”.

Spuneți-mi, vă rog, intrați cumva în faliment și nu mai știți cum să vă îmbogățiți pe umerii unor bătrâni care au niște pensii mizerabile? Până la urmă, cică amenda a fost achitată din „buzunarul” vostru. Mi-e scârbă de așa Guvern și conducere.

Un alt exemplu este domnul Valentin Diacenco din Chișinău, care a fost amendat, la fel, cu 22.500 de lei pentru că a ieșit la plimbare, singur, într-un parc din oraș. Revoltat, omul se întreabă de ce aceeași lege nu a fost aplicată și în privința dumneavoastră atunci când ați mers cu toată familia la biserică, fără echipament de protecție, exact unde s-a plimbat și dumnealui.

De ce a fost amendată o femeie din Chișinău cu 11.250 de lei când a fost surprinsă citind, singură, pe o bancă din parcul „Valea Morilor”? Pe când alți oameni intenționat fac frigărui în păduri și nu au nicio grijă.

Dați mereu vina pe cineva, numai nu pe dumneavoastră… Că nici măcar justiția nu ne poate ajuta să vă oprim declarațiile nefondate.

Pe timp de pandemie, când zilnic crește numărul persoanelor infectate cu noul coronavirus, medicii se plâng că nu au echipamente medicale corespunzătoare, medicamente și condiții adecvate pentru a trata bolnavii. Însă dorința dumneavoastră de a repara complexul Eternitate rămâne prioritatea numărul unu. Valoarea lui constituie 2,33 milioane de lei, bani alocați din bugetul de stat. Asta se întâmplă când în vârful țării sunt hoți.

Uneori, stau și mă gândesc: dumneavoastră gândiți cu substanța cenușie sau nu? Nu ați obosit de atâtea minciuni și prefăcătorie? Nu ați obosit să furați și să duceți de nas oamenii? Oare cât va dura aceasta? De ce niște derbedei ca voi ne distrug țara? De ce corupția este „la ea acasă”? De ce nu promovați valorile umane adevărate în afara camerelor de luat vederi? De ce ne faceți să părăsim cuibul nostru și să ne găsim alt adăpost?

… șirul cu întrebări poate continua, iar sfatul meu pentru dumneavoastră este să renunțați la funcția pe care o dețineți. Mâine vom fi diaspora, pentru că – „datorită” unei astfel de conduceri – noi, tinerii, vedem doar în alb-negru!

Autoare: Cristina Stolearenco, stagiară ZUGO.