video | Sfatul psihologului: Cum să rezistăm în carantină și cât de tare ne afectează emoțional regimul de izolare?

Angela Nikolaou, psiholog și psihoterapeut cu experiență, a vorbit, în exclusivitate pentru cititorii ZUGO, despre cât de tare ne afectează autoizolarea la domiciliu, cum ar trebui să percepem regimul de carantină și ce înseamnă aceasta pentru psihicul uman. 

Cum puteți explica „frica de coronavirus”? 

Frica este o emoție care acționează asupra psihicului în felul următor: sau lovește sau fuge. Cu părere de rău, în situația în care ne aflăm, în carantină, noi nu avem unde să fugim și nici nu știm pe cine să lovim. Această boală este invizibilă și psihicul nu înțelege cu cine să lupte. Ce trebuie să facem? Să acceptăm situația așa cum este ea. Noi avem posibilitatea să ne îmbolnăvim de orice boală, pur și simplu noi nu ne gândim la chestiile acestea zilnic. Noi nu ne gândim în general la moarte.

Cum ar trebui să lupte oamenii cu frica de a se îmbolnăvi cei apropiați?

Aici iarăși vorbim despre fricile care sunt în interiorul nostru, dar în lipsa acestei presiuni care există în ziua de astăzi, noi nu ne gândim la aceste frici. Psihicul nostru are capacitatea de autoapărare, deci el reușește să se adapteze, să trăiască în situații de stres, cum ar fi fost războiul sau crizele economice. Sunt multe exemple în istoria omenirii în urma cărora oamenii au reușit să supraviețuiască și să se adapteze la situație. 

Cum am putea face ca timpul să treacă mai repede și să nu ne plictisim cât timp stăm acasă?

Tare interesantă întrebarea aceasta, fiindcă, chiar o lună în urmă noi ne rugam să se întâmple ceva, astfel încât să avem timp pentru apropiați, pentru copii, soț, soție, ca să putem dormi un pic mai mult, să putem face mâncarea gustoasă pe care n-am reușit s-o facem pe parcursul săptămânii. Să putem să citim o carte, să vizionăm un film, să aplicăm la niște cursuri online. Iată a venit acest timp! Astăzi și aici nimeni pe noi nu ne stresează și nu ne oprește să ne realizăm visurile. Și totuși, încercăm să accelerăm acest timp și dorim să intrăm iarăși în rutina pe care o aveam.

Cum să le vorbim copiilor noștri despre pandemie?

Copiilor trebuie să le spunem adevărul, însă să ținem cont și de vârstă. Un copil de trei ani nu va înțelege nici cauza, nici consecințele acestei pandemii. Cu cei mai mari e altfel, ei pot să înțeleagă aceste lucruri. Mai dificilă va fi comunicarea cu adolescenții, căci specificul vârstei este necesitatea de a interacționa cu semenii lor și ei au tendința de a ieși. În acest moment este important să stabiliți un raport părinte-copil și să le vorbiți deschis despre pericolul care este în exterior. Totodată, puteți să le menționați și despre amenzile pe care le aplică statul pentru diverse încălcări în contextul dat. Nici într-un caz nu este nevoie să speriem copiii și să „le desenăm” niște imagini dezastruoase. Trebuie să fim optimiști, căci adesea copiii percep starea emoțională a părinților și „se molipsesc” de ea. Dacă părinții vor fi panicați, la sigur se vor speria și copiii.

Cum ați putea explica numărul mare de divorțuri în China, după încheierea carantinei?

Carantina este o oglindă a relațiilor, atât cele de cuplu cât și dintre părinți-copii. Dacă e să vorbim despre cuplurile care nu au copii, trebuie să fie stabilite niște reguli, astfel încât să se respecte spațiul personal al fiecăruia. Este adevărat că dacă petrecem 24/24 de ore împreună este dificil, de aceea este important să îi spunem partenerei sau partenerului ce nu ne place.

Cum să ne păstrăm echilibrul emoțional?

Ca să ne păstrăm echilibrul emoțional este o tehnică: când noi încercăm să fim în prezent și să ne gândim la viitor, de parcă totul s-ar fi terminat. De exemplu, imaginar, noi vedem două imagini. În una dintre ele se întâmplă încă pandemia, iar în celălalt – aceasta nu mai este. Deci, eu propun ca persoana, virtual, să se autointroducă în „filmulețul” în care coronavirusul nu mai există, și, undeva de acolo, să vizioneze „trecutul” care de fapt este prezentul. De asemenea, să-și imagineze unele scenarii: cum a reușit familia sa să depășească pandemia cu succes, toți au rămas sănătoși și cum s-a reînceput viața obișnuită.

Încă o tehnică ar fi să evităm comparația dintre ce a fost și ce va fi. Haideți să vedem ceea ce a fost ca pe o ușă închisă. Starea psihologică poate fi menținută prin convorbirea cu noi înșine și lucrul cu gândurile, să admitem că pot să se întâmple niște lucruri mai dramatice. Însă, în același timp, să ținem cont de măsurile de precauție și să ne protejăm la maxim.

Care este sfatul dvs, ca specialist, pentru oameni? Cum ar trebui să gestioneze situația?

Sfatul meu este următorul: să se gândească la ce există astăzi, să se concentreze pe prezent și maximum vreo câteva zile înainte. Iar după ce se va stabiliza situația, să ia măsurile necesare pentru rezolvarea potențialelor probleme ce vor apărea.