Se împlinesc 103 ani de la Unirea Basarabiei cu România. Cum a fost informată populația despre evenimentul istoric
Astăzi, 27 martie 2021, se împlinesc 103 ani de la Unirea Basarabiei cu România, act decis în mod democratic de către Sfatul Țării, structură reprezentativă a populației din regiune, atât cea română cât și cea minoritară. Numeroase lucrări științifice, memorialistice sau de documente, au abordat, în timp, această problemă, de la premisele care au stat la baza (re)unificării Basarabiei cu țara-mamă, până la urmările acestui act, atât pe plan intern cât, mai ales, pe plan extern, scrie historia.ro.
La 27 martie 1918, Sfatul Țării a decis cu 86 de voturi unirea cu România. Au fost 3 voturi împotriva acestei uniri, iar 36 de parlamentari s-au abținut. Acest fapt nu a împiedicat, ulterior, ca diferiți nemulțumiți să conteste caracterul democratic al adunării și corectitudinea votului. Evident, statul sovietic, considerându- se lezat de pierderea unei regiuni obținută prin forță, în 1812, de proaspăt înlăturatul regim țarist, a dezvoltat, în timp, o întreagă documentație „științifică”, prin care să arate caracterul pur slav al Basarabiei și al locuitorilor. Epilogul istoriografiei sovietice se regăsește astăzi în R. Moldova, unde invențiile și falsurile istorice creează confuzii și măsuri controversate la nivel continental.
Totuși, la 28 martie 1918, a doua zi după Unire, autoritățile române au luat măsura de a înștiința poporul de ceea ce s-a întâmplat. Singurul mijloc de comunicație la nivel național, la vremea respectivă, era telegraful, astfel că a fost elaborată o telegramă circulară către toți prefecții, atât de județ, cât și de poliție, prin care li s-au adus la cunoștință evenimentele din ziua precedentă și au primit sarcina de a informa populația despre acest lucru.
Astfel, primul ministru român, Alexandru Marghiloman și ministrul de război, general Constantin Hârjeu, au participat personal la manifestările de la Chișinău, unde au primit hotărârea Sfatului Țării, citită de poetul Ion Buzdugan și au asistat la o slujbă religioasă susținută de arhimandritul Gurie, viitor mitropolit în România Mare. Toate aceste activități oficiale au fost caracterizate în telegramă drept „înălțătoare și în adevăr istorice”, iar populația venită din toată regiunea a arătat „călduroase manifestații miniștrilor români și fruntașilor Basarabiei”.
Toate faptele petrecute la Chișinău trebuiau aduse „pe orice cale, la cunoștința generală în întreg județul”, pentru ca fiecare român să știe că Basarabia răpită în 1812 a revenit, de bunăvoie, alături de frații ei. Semnatarul telegramei transmisă prefecților era secretarul general al Ministerului de Interne, Ion M. Mitilineu. Acesta era un vechi membru al Partidului Conservator, fiind ales, din 1899, deputat și senator în mai multe legislaturi.
În perioada 1911-1913 a deținut funcția de prefect al Poliției Capitalei, apoi, din 6 martie 1918, a devenit secretar general al Ministerului de Interne, iar ulterior ministru de Justiție (4 iunie – 24 octombrie 1918). Calitățile sale personale și manageriale l-au mai adus, încă o dată, în prim planul vieții politice, fiind numit ministrul Afacerilor Străine (30 martie 1926 – 4 iunie 1927) în cabinetul condus de generalul Alexandru Averescu. Prezentăm, în continuare, telegrama elaborată la Ministerul de Interne și transmisă tuturor prefecților, așa cum a fost identificată în Arhivele Naționale Istorice Centrale, fondul Ministerul de Interne, operând, tacit, corecturi ortografice, ortoepice și de punctuație, iar acolo unde am considerat necesar am intervenit prin paranteze drepte.
