studiu | Criza energetică din Transnistria, un spectacol regizat de Moscova pentru destabilizarea R. Moldova
În perioada decembrie 2024 – martie 2025, experții de la WatchDog.MD au monitorizat 17 surse din Republica Moldova, Federația Rusă și regiunea transnistreană pentru a analiza propaganda rusă și pro-rusă privind criza energetică din Transnistria și impactul acesteia asupra malului drept. Experții au ajuns la concluzia că această criză a fost orchestratată de Federația Rusă prin sistarea livrărilor de gaze, cu scopul de a tensiona situația socială și politică din Republica Moldova, în context electoral. Actori precum Igor Dodon, Vadim Krasnoselski și Maria Zaharova au fost identificați drept vectori principali ai propagandei ruse și pro-ruse, promovând narative menite să discrediteze Chișinăul și să prezinte Rusia ca un „salvator”. Tiraspolul a refuzat ajutorul oferit de Chișinău și Uniunea Europeană, preferând un așa-zis „gaz umanitar” rusesc, care ulterior s-a dovedit a fi de fapt un credit.
Potrivit studiului, Federația Rusă a orchestrat o sistare a livrărilor de gaze către regiunea transnistreană începând cu 1 ianuarie 2025, sub pretextul neplății unei datorii de 709 milioane de dolari — o sumă infirmată anterior de audituri internaționale. Această sistare a fost urmată de o campanie de propagandă care a încercat să plaseze vina exclusiv pe autoritățile de la Chișinău și, în mod convenabil, să ocolească orice responsabilitate din partea Moscovei sau Tiraspolului.
În acest scenariu bine coregrafiat, figuri ca Igor Dodon, Maria Zaharova și liderul separatist Vadim Krasnoselski au fost actori centrali. Mesajele lor, fie rostite la Chișinău, la Moscova sau la Tiraspol, au fost livrate cu aceeași linie narativă: guvernarea PAS este vinovată de „criza umanitară” din Transnistria, iar singura soluție este intervenția salvatoare a Rusiei.
Chișinăul a încercat în mod repetat să propună soluții concrete regiunii separatiste, inclusiv oferte de gaz și cărbune, livrări de energie și ajutor umanitar. Toate au fost refuzate sau ignorate de autoritățile de la Tiraspol, care s-au plâns că nu primesc nimic, în timp ce trimiteau emisari la Moscova pentru a obține… „gaz umanitar”. Acesta s-a transformat ulterior, în mod subtil, într-un credit, dovedind încă o dată lipsa de transparență și ambiguitatea calculată a regimului rus în regiune.
În paralel, ajutorul oferit de Uniunea Europeană — în valoare de zeci de milioane de euro — a fost întâmpinat cu ostilitate, reticență sau negare. Autoritățile separatiste au refuzat să recunoască sprijinul UE, de teamă că ar putea umbri imaginea Moscovei de protector regional. În final, acest ajutor a fost acceptat doar parțial și cu întârziere, fiind în cele din urmă eclipsat de retorica despre „creditul rusesc”.
Totul s-a petrecut în contextul alegerilor din 2025, într-o Moldovă unde retorica „neutralității”, a fricii de război și a nostalgiei sovietice încă prinde la o parte a electoratului. De aceea, criza energetică a fost nu doar o demonstrație de influență rusească, ci și un test de reziliență pentru democrația moldovenească. Un test în care guvernarea pro-europeană a fost prezentată ca incapabilă și represivă, iar opoziția pro-rusă a ieșit la rampă cu proteste orchestrate, precum cele de la Copanca, în plină criză energetică.
Concluzia studiului WatchDog.MD este clară: nu a fost o criză, ci o piesă de teatru geopolitic. Iar scena, din păcate, este una familiară — cu Rusia jucând rolul „salvatorului”, Chișinăul în cel al „opresorului”, și populația prinsă la mijloc între facturi, frică și manipulare.
