foto | 98 de strofe, trei ani și zeci de metri de ață roșie. O femeie a cusut pe pânză opera eminesciană „Luceafărul”

Timp de trei ani a dormit doar câteva ore pe noapte pentru că își dorea să-l vadă pe „Luceafărul” întins pe pânză, și i-a reușit. În 2016, o româncă de 71 de ani a terminat de cusut pe o pânză de cânepă opera eminesciană de 98 de strofe – toate „scrise” cu ață roșie.

Femeia a mai scris, pe aceeaşi pânză, versurile din Hora Unirii, Balada Mioriţa, proverbe, rugăciuni şi zicători. De asemenea, a realizat şi ilustraţii care reprezintă Coloana Infinitului şi Cuminţenia Pământului ale mareluui sculptor Constantin Brâncuşi, precum şi Vioara lui George Enescu.

Maria Todor spune că a realizat toate acestea din dragoste pentru Mihai Eminescu şi ceilalţi mari scriitori sau artişti ai României şi că intenţionează să realizeze un mic muzeu într-o cameră a locuinţei sale din Cugir.   

„Mi-a plăcut întotdeauna să citesc, iar pe Eminescu l-am adorat. Plângeam la toate poeziile care îmi atingeau sufletul. Ideea mi-a venit într-o noapte, după ce recitisem pentru a nu ştiu a câta oară poezia Luceafărul. Atunci m-am hotărât să scriu cu acul şi cu aţa din arnica (fir de bumbac răsucit şi colorat – n.a) de cea mai bună calitate, toate strofele poeziei.

Mi-am amintit de pânza de cânepă pe care bunica mi-a lăsat-o să fac din ea saci şi am hotărât să folosesc câţiva metri din acest material. Nu a fost deloc uşor pentru că a trebuit să calculez matematic locul ce se cuvine pentru fiecare strofă, pentru fiecare rând sau literă. Mi-a luat aproape trei ani ca să termin tot ce am avut de scris”, spune Maria Todor.

Despre performanţa de a scrie „Luceafărul” pe pânza de cânepă de şapte metri, Maria Todor susţine că a ajutat-o şi să înveţe întreaga poezie, scrie presa română.

„Singură am decis să fac acest lucru şi nu am avut linişte până nu l-am terminat. Mă trezeam noaptea din somn şi continuam să cos. De multe ori nu puteam dormi din această cauză pentru că voiam să termin cât mai repede. Mai coseam şi în timpul zilei, dar după ce îmi terminam treburile gospodăreşti. Exista ceva care mă determina să mă apuc din nou de cusut şi să fac ceva unic, despre care nu am mai auzit. În timp ce coseam cuvintele şi versurile, am reuşit să şi memorez întreaga poezie”, afirmă femeia din Cugir.

Spaţiul rămas gol pe pânză a fost chiar mai greu de acoperit decât poezia lui Eminescu. Meștera s-a gândit să-l completeze tot prin cusut cu lucruri importante din creaţia românească, aşa că a ales o serie de cugetări, pilde, proverbe, diverse imagini, reprezentând opere ale unor artişti.

„Dacă în ceea ce priveşte Luceafărul, cusut cu litere de tipar, a fost ceva mai uşor, mult mai greu a fost la celelalte lucrări cusute cu litere de mână, unde atenţia şi efortul au fost cu mult mai mari”, spune Maria Todor.

Aceasta vrea să lase moştenire realizările sale unei nepoate cu talent la desen şi pictură.   Foto: Vasilica Todor