CtEDO: Despăgubiri de peste 8.500 de euro pentru un polițist care ar fi primit mită

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărârea în cauza Mașaev v. Republica Moldova. Potrivit circumstanțelor cauzei, în luna februarie 2017 a fost pornită o cauză penală cu privire la presupusele acte de corupție comise de către reclamant. În particular, s-a pretins că acesta, fiind angajat al Ministerului Afacerilor Interne, ar fi cerut și obținut mită de la o companie privată.

În iulie 2017 reclamantul a fost reținut, iar Judecătoria Buiucani a dispus aplicarea în privința lui a măsurii preventive sub formă de arest pe un termen de 30 de zile. Instanța a constatat că exista o bănuială rezonabilă că reclamantul ar fi comis infracțiunea imputată și a făcut referire la mai multe acte anexate de către procuror la demersul cu privire la aplicarea arestului preventiv, fără însă a descrie conținutul lor. Reclamantul a contestat această încheiere cu recurs, pe care Curtea de Apel Chișinău l-a respins. Judecătoria Buiucani a înlocuit măsura privativă de libertate sub formă de arest preventiv cu arestul la domiciliu, transmite bizlaw.md.

Ulterior, Judecătoria Buiucani a prelungit măsura privativă de libertate sub formă de arest la domiciliu aplicată în privința reclamantului pentru încă treizeci de zile, făcând referire la aceeași bănuială rezonabilă menționată anterior. Cu toate acestea, la 20 septembrie 2017 Curtea de Apel Chișinău a anulat această încheiere și a dispus eliberarea reclamantului.

Invocând Articolul 5 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reclamantul s-a plâns în fața Curții de privarea sa de libertate pentru o perioadă mai mare de două luni, în absența unei bănuieli rezonabile că ar fi săvârșit o infracțiune.

Deși Guvernul a argumentat că exista o bănuială rezonabilă că reclamantul comisese infracțiunea de care era acuzat, făcând referire, inter alia, la un document semnat de către reclamant, pe care l-a anexat la observații, Curtea a notat că deciziile instanțelor naționale nu s-au referit la nicio probă sau declarații ale martorilor care ar demonstra existența bănuielii rezonabile că reclamantul ceruse și obținuse mită. Instanțele s-au referit doar la o listă de documente anexate de către procuror la demersul său – materiale care nu erau suficiente pentru a convinge un observator independent că reclamantul ar fi putut săvârși infracțiunea imputată.

Totodată, deciziile naționale nu făceau referire la documentul prezentat de către Guvern în observațiile sale, care era o copie a unui demers depus de către compania privată la angajatorul reclamantului, care conținea semnătura reclamantului și un text olograf ilizibil, care nu sprijinea în niciun fel afirmația că reclamantul ceruse și primise mită.

Prin urmare, Curtea a constatat o încălcare a Articolului 5 § 1 din Convenție, deoarece arestul preventiv al reclamantului pentru o perioadă de mai mare de două luni nu fusese justificat de o suspiciune rezonabilă că el ar fi comis infracțiunea incriminată.

Curtea a oferit reclamantului 7.500 de euro pentru prejudiciul moral și 1.012 euro pentru costuri și cheltuieli.

Rezumatul hotărârii a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova.