fbpx

Igor Munteanu: Chișinăul ar trebui să ceară la ONU o misiune civilă în Transnistria și demilitarizarea „pacificatorilor” ruși

Fostul diplomat, deputat și vicepreședinte al Platformei DA, Igor Munteanu, a acordat un interviu pentru buletinul de politică externă al APE/FES, în care a analizat ultimele evoluții ale dosarului transnistrean.

Printre temele abordate sunt retragerea trupelor ruse din Transnistria și pericolele de securitate regionale reprezentate de prezența lor în regiune, discursul recent al președintelui Maia Sandu de la tribuna ONU, dar și despre implicațiile „paradiplomației fotbalului” odată cu succesul echipei Sheriff Tiraspol în Liga Campionilor, precum și secțiile de votare deschise într-un număr record de Federația Rusia cu ocazia alegerilor din Duma de Stat de la Moscova.

Reporter: Cum apreciați discursul președintelui Maia Sandu de la tribuna ONU? A fost menționată retragerea trupelor ruse din Transnistria, dar există și voci critice din rândul analiștilor care menționează o poziție „soft” din partea Republicii Moldova pe dosarul transnistrean. Dvs. cum apreciați poziția avută vizavi de Rusia?

Igor Munteanu: Pot spune că discursul a fost destul de echilibrat pe agenda de dezvoltare articulată, pe fundamentele scopurilor pentru dezvoltare durabilă.

Din acest punct de vedere, Republica Moldova depinde și este interesată ca asistența internațională să ia în considerare marile provocări care se răsfrâng și asupra Republicii Moldova legate de pandemie și fluxurile de bani datorită economiei globalizate. Președintele Maia Sandu a pus accent pe stocarea unor fabuloase rezerve de bani extrași din economiile statelor mici și mari din zone offshore, care sunt în afara oricărui control democratic și în afara sistemelor de măsurare și monitorizare a finanțelor publice.

Din acest punct de vedere, cred că discursul a dat bine. A fost pătruns și de cele 14 principii la care a făcut referire și Antonio Guterres în discursul său elevat despre rezultatele și provocările la care trebuie să se aștepte ONU. Acesta spunea că suntem ca niște somnambuli care mergem spre abis pentru că provocările extrem de mari legate de pandemie nu sunt pe deplin înțelese și articulate de către puterile lumii. Și alte o serie de nuanțe la care doamna președinte s-a raportat a oferit probabil un discurs sobru.

În ceea ce privește amenințările de securitate, fără îndoială, s-au enunțat niște lucruri bine-cunoscute și repetate de mai multe ori de către diplomații Republicii Moldova și anume că nu poate exista o soluționare durabilă a conflictului transnistrean fără retragerea necondiționată a trupelor rusești și că, în continuare, Republica Moldova va rămâne fermă pe aceste poziții. Și anume că nu pot exista subterfugiile la care a apelat Federația Rusă prin care dorea să atribuie forțelor sale militare un rol de garanție de securitate pentru această regiune.

Forțele rusești reprezintă motivul, cauza și cea mai mare parte a problemei existente în Republica Moldova în care organele constituționale nu pot controla teritoriul suveran recunoscut pe plan internațional.

Ce lipsește din acest discurs al președintelui Maia Sandu a fost absența unor propuneri noi legate de mecanismul prin care Rusia ar putea fi stimulată să înțeleagă iminența deciziei sale de retragere și de creștere a costurilor pe plan internațional și bilateral pentru Federația Rusă pentru a nu conserva deciziile sale unilaterale.

Abuzurile Moscovei în regiunea transnistreană

Cum apreciați faptul că Rusia a deschis un număr record de secții de votare la recentele alegeri parlamentare din Rusia și poziția Chișinăului pe această chestiune?

Unele din aceste decizii s-au produs și pe fundalul alegerilor din Duma Rusă, atunci când deschiderea celor 27 de secții de votare în stânga Nistrului și a celorlalte secții de vot [din Republica Moldova] s-au făcut în afara cadrului diplomatic și cel al relațiilor politice existente între cele două state – Federația Rusă și Republica Moldova.

Acest lucru s-a întâmplat pentru că, probabil, mesajele care au fost transmise au fost trivial de neutre. Rusia nu a întrezărit în nota transmisă la adresa sa niciun cost sau vreo posibilă pierdere. A deschis secțiile, a alocat resurse diplomatice, a organizat inclusiv prin transport și stimulare a campaniei electorale participarea masivă a celor peste 74.000 de alegători în trecut [alegerile prezidențiale din Rusia în 2019]. În 2021, aceștia au fost doar peste 59.000 de alegători.

Ce a lipsit în continuare discursului președintelui Maia Sandu a fost o referință concretă la propunerea formulată în mai multe rânduri de către societatea civilă și chiar de unii diplomați din MAEIE legată de înlocuirea misiunii de pacificare existentă în format trilateral militarizat fără niciun control asupra standardelor pe care le aplică ca urmare a Acordului de încetare a focului din 21 iulie 1992. Anume propunerea propriu-zisă din partea Republicii Moldova de a introducere o misiune civilă. Așadar, demilitarizarea pacificatorilor. Acest lucru afectează responsabilitatea pe acest lucru din partea unei organizații respectabile cum ar fi ONU.

Dacă ar fi existat în acest discurs solicitarea unui stat membru al ONU către secretarul general Antonio Gutierres de a prezenta poziția aceasta spre Consiliul de Securitate sau către Adunarea Generală a ONU cu privire la oportunitatea introducerii unei misiuni civile în Republica Moldova, sigur că efectele pozitive ar fi fost multiplicate. Republica Moldova are cu siguranță mulți aliați, foarte multe state care ar fi favorabile unei asemenea decizii. Actualul format este înghețat și este toxic.

Cunoscând toate aceste lucruri, evident că discursului i-a lipsit un element esențial. Probabil ar fi fost necesară în egală măsură o referință la cooperarea regională pe probleme de securitate – Georgia, Ucraina, Republica Moldova, România – pentru că amenințările de securitate care izvorăsc din regiunea trasnistreană nu sunt singulare. Ele vizează un teritoriu mult mai larg decât cel al Republicii Moldova și fac parte dintr-o serie de amenințări sub-regionale legate de Marea Neagră, acolo unde s-a produs anexări de teritoriu, acolo unde s-au consolidat în mod nepermis și contrar tratatelor internaționale de control asupra forțelor convenționale capabilități militare ofensive. Mă refer aici la peninsula Crimeea. Evident, aceste amenințări nu pot fi neglijate sau nu pot fi singularizate. Președintele Maia Sandu ar fi putut face o referire foarte clară și principială la mecanismele de cooperare internațională pentru a fi evidențiate soluții mai clare de adresare față de aceste constrângeri.

Reacții slabe la probleme vechi

Ultimele evoluții din dosarul transnistrean legate de interdicțiile primite de mașinile înmatriculate cu numere transnistrene au lăsat loc de interpretări privind poziția Chișinăului care ar fi cerut Kievului să nu le aplice. Cum apreciați ultimele negocieri din partea Chișinăului?

Într-un singur cuvânt – dezamăgitoare. Acestea sunt asumate de reprezentanții actualei guvernări de a solicita Ministerului Afacerilor Externe a Ucrainei și a altor autorități de a suspenda intrarea în acțiune a unui acord negociat vreme îndelungată între cele două state. Mă refer la prima scrisoare trimisă prin canale diplomatice pe data de 14 ianuarie 2021, imediat după prima întâlnire a președinților Maia Sandu și Volodimir Zelensky, și a doua tentativă, care a fost, în mod fericit, blocată de către partea ucraineană, de a suspenda intrarea în vigoare a acestei neașteptate acțiuni de a regulariza traficul internațional prin restrângerea dreptului de circulație a unor automobile cu numere de transport nerecunoscute.

Republica Moldova a făcut tot efortul necesar pentru a pune la dispoziția proprietarilor de automobile spațiul și timpul necesare, dar și instrumentele legate pentru ca aceștia să se conformeze legislației sale naționale. Orice fel de referințe la faptul că cetățenii nu au avut timp sunt desuete și nicidecum nu reprezintă tabloul real al lucrurilor. Din punctul meu de vedere, încetinirea procesului de raportare sau de conformare la aceste probleme legislative ține doar de dorința liderilor separatiști de a menține și de a conserva niște pârghii de influență asupra procesului de reglementare. Orice fel de pași de conformare ar însemna pierdea de teren și a unor mijloace financiare de care dânșii nu pot să se dispenseze. Iar noi, cei de la Chișinău, ar trebui să alegem foarte clar între a practica elementele suveranității la care ne obligă Constituția, ori a practica jocul la două capete și a favoriza în acest fel interesele regimului separatist.

Imediat după anunțarea rezultatelor alegerilor parlamentare din 11 iulie din Republica Moldova, deputatul rus Leonid Kalașnikov a declarat că Moscova poate activa, citez „factorul transnistrean” în cazul în care puterea din Moldova va adopta o poziție anti-rusă. La ce anume s-a referit oficialul rus prin activarea „factorului transnistrean”?

Declarațiile deputaților din Duma de Stat a Rusiei sunt întotdeauna extrem de politizate și mențin o anumită atmosferă de prezentare a relațiilor dintre Republica Moldova și Federația Rusă ca o relație feudală. O relație între senior și vasal. Din acest punct de vedere, această declarație nici nu trebuie să fie analizată sub aspectul rigorilor dreptului internațional.

Este o expresie a dogmatismului geopolitic cu care sunt inoculați anumiți politicieni din Rusia, unii care nu au acceptat nici măcar pentru o clipă că Federația Rusă are de-a face acum tratează cu state independente. Anulând independența statelor de a lua decizii în conformitate cu propriile interese, ei încearcă să demonstreze că au suficientă forță să intervină și să pună la punct guvernele statelor care nu sunt conforme cu interesele și voinței sale.

Deputatul Kalașnikov continuă stilul beligerant pe care l-a avut anterior Dmitri Rogozin atunci când, în ultima perioadă a exercitării funcției de Reprezentant al președintelui Rusiei pe relația economico-comercială, a spus că, oricând armata Federației Ruse poate ajunge la București în cazul în care autoritățile statului român au decis să blocheze navigația aeriană dintre Federația Rusă și Moldova, dânsul fiind atunci sub sancțiunile internaționale impuse mai multor oficiali ruși. Astfel de declarații inflamează de fiecare dată și arată foarte clar că Federația Rusă ar dori să trateze doar de pe poziție de forță. Acest lucru nu este unul pozitiv pentru credibilitatea statului rusesc.

„Paradiplomația fotbalului” ca model de „soft power” al Rusiei

La ce anume ne putem aștepta din partea Tiraspolului privind promovarea acestei „paradiplomații a fotbalului”, odată cu evoluțiile echipei Sheriff Tiraspol din Champions League. Reprezintă această echipă Republica Moldova în această competiție sau este mai degrabă o oportunitate de imagine pentru regimul separatist de la Tiraspol?

De la bun început, investițiile uriașe pe care le-a făcut grupul Sheriff în stadionul din Tiraspol din sursele sale obscure au însemnat o investiție în diplomația culturală. De asemenea, a însemnat o aplicare a „soft power”-ului propus și recomandat cu insistență de Federația Rusă care și-a dorit și stăruie în continuare pe scopul de a îndupleca prin mijloace dure și mai puțin dure, prin convingere și impunere, ca Republica Moldova să recunoască Transnistria în calitate de subiect al unei potențiale federații, neluându-și responsabilitatea de a o recunoaște așa cum a făcut-o în cazul regiunilor nerecunoscute Abhazia și Osetia de Sud.

Motivul central pentru care continuă această politică este că ar dori să transmită finanțarea acestui regim către evident alte entități păstrându-și rolul de a folosi structurile existente într-o viitoare formulă de stat, fără ca să fie blamată (ca în cazul Crimeei) și „luând caimacul” prin controlarea spațiului viitorului comun.

În privința acestui „miracol fotbalistic” al Transnistriei, putem constata că niciunul din fotbaliștii aflați pe teren nu sunt cetățeni ai Republicii Moldova. Ei nu sunt nici măcar locuitori ai regiunii. Din acest punct de vedere, nu există absolut nicio tangență între fotbalul moldovenesc care are propria sa federație și organizare cu această echipă de la Tiraspol care reprezintă orice altă regiune a globului, dar nu Republica Moldova.

Să ne bucurăm sau să ne întristăm de acest rezultat? În primul rând, ne întristăm pentru că asociațiile care administrează acest sport frumos nu au condiționat niciodată în mod normativ evoluțiile sportului practicat în Transnistria și evident au fost fie corupte, fie cooptate la jocurile geopolitice pe care le face Federația Rusă prin intermediul acestui sport.

Republica Moldova nu are absolut niciun motiv de a se mândri că o echipă joacă într-o competiție celebră pentru că nu îi aparține niciun jucător și evident nu are niciun beneficiu de imagine.

Citește continuarea în buletinul APE/FES.

Urmărește-ne pe Telegram și pe Instagram.

Articole asemănătoare

Back to top button