Echilibrul (im)posibil: garantarea drepturilor omului și securitatea națională

Drepturile omului reprezintă premise imperative ale unei democrații veridice. Totuși, majoritatea drepturilor și libertăților fundamentale nu au un caracter absolut, deci, în anumite condiții, pot fi supuse unor limitări de către autoritățile statului. Mai mult, unele contexte determină apariția obligației pozitive a autorităților de a interveni prompt și decisiv dacă se depășesc anumite limite. Pe de altă parte, pentru a nu admite apariția abuzurilor, autoritățile urmează în mod obligatoriu să țină cont de standardele în materie de drepturile omului, atât din perspectiva legalității, cât și din perspectiva proporționalității restricțiilor aplicate în situații concrete. Cu alte cuvinte, autoritățile au sarcina deloc ușoară de a identifica echilibrul perfect între două valori la fel de importante pentru democrația unui stat: drepturile omului și securitatea națională.

Odată cu invazia brutală a Rusiei în Ucraina și creșterea amenințărilor de securitate în privința Republicii Moldova, autoritățile și-au consolidat eforturile și au inițiat o serie de măsuri destinate să protejeze securitatea națională. Unele dintre aceste măsuri se referă la declararea indezirabilă a persoanelor sau interdicția de intrare în țară pentru cetățenii străini.

Potrivit informațiilor prezentate de către Inspectoratul General pentru Migrație, în perioada februarie 2022 – ianuarie 2024, peste 98 de persoane au fost declarate indezirabile pe motiv că „aceștia au desfășurat, desfășoară ori există indicii temeinice în privința acestora că intenționează să desfășoare activități de natură să pună în pericol securitatea națională sau ordinea publică”.[1]

Pe de altă parte, au fost aplicate decizii de refuz de intrare în Moldova. Periodic, Poliția de Frontieră publica un comunicat de presă sau oferea un comentariu sumar despre faptul că respectivele persoane „nu au întrunit condițiile pentru autorizarea trecerii frontierei de stat”[2]. În alte cazuri, nici nu au fost comunicate motivele de refuz.[3] Printre cele mai cunoscute persoane cărora nu li s-a permis accesul în țară în ultimii 2 ani au fost: Filip Kirkorov (anul 2022); Goran Bregović (anul 2023); Irakli (anul 2024).

Dintre cazurile individuale menționate, situația referitoare la Filip Kirkorov a fost una dintre cele mai mediatizate în presa națională, atât în anul 2022 când i-a fost refuzată intrarea în Moldova, cât și recent, odată cu publicarea deciziei Curții Europene a Drepturilor Omului (CtEDO), în dosarul împotriva Lituaniei.

Reamintim că, la 18 aprilie 2024, Curtea Europeană a Drepturilor Omului  a declarat inadmisibilă plângerea lui Filip Kirkorov împotriva Lituaniei, prin care a fost contestată decizia autorităților din Lituania de a nu-i permite accesul în țară în anul 2021. Acesta a susținut că măsura restrictivă a fost adoptată ca „mijloc de cenzurare a opiniilor sale politice”. La rândul lor, autoritățile din Lituania și-au argumentat decizia prin faptul că Filip Kirkorov era un instrument de „soft power” al Federației Ruse, iar prezența fizică în Lituania era indispensabilă pentru a răspândi dezinformarea și propaganda Federației Ruse. Fapt care nu a fost infirmat de către reclamant.

Analizând dacă această interdicție a fost justificată și necesară într-o societate democratică, CtEDO a considerat că argumentele oferite de autoritățile naționale din Lituania erau întemeiate, reținând următoarele aspecte importante referitor la comportamentul lui Filip Kirkorov anterior aplicării interdicției în anul 2021:

• a susținut în mod public politica ocupațională a Federației Ruse;
• a justificat acțiunile agresive ale Federației Ruse;
• și-a exprimat public sprijinul pentru anexarea ilegală a Crimeii;
• a distribuit mesajul că revenirea Peninsulei Crimeea la Rusia a fost un eveniment „glorios și victorios”;
• a fost „reprezentantul lui Vladimir Putin pe scenă”, susținând în mod constant și public atât pe președintele Federației Ruse, cât și politicile sale.[4]

Referitor la interdicția de intrare în Moldova din 28 iulie 2022, Poliția de Frontieră a comunicat la acea etapă destul de sumar, menționând despre „neîntrunirea condițiilor pentru autorizarea trecerii frontierei de stat.”[5] Mai multe detalii nu au fost comunicate.

La o distanță de 2 ani, la 30 mai 2024, acțiunea înaintată de Filip Kirkorov împotriva Poliției de Frontieră, prin care a fost contestată interdicția de intrare în Moldova, a fost admisă de către Judecătoria Chișinău.[6] Însă, pentru că motivele concrete care au stat la baza refuzului de intrare în Republica Moldova nu au fost comunicate, pentru că hotărârea motivată a instanței de judecată nu a fost încă publicată, dar și pentru că nu este una definitivă, este prematur, și poate chiar greșit să oferim calificative ale acestor decizii.

Totuși, trebuie să recunoaștem că soluția instanței de judecată din 30 mai 2024, cu privire la admiterea acțiunii lui Filip Kirkorov este una surprinzătoare. În special ca urmare a deciziei recente a CtEDO din 18 aprilie 2024, dar și a contextului de securitate din ultimii 2 ani din Moldova, pe care nu îl considerăm foarte diferit de cel din Lituania:

• în martie 2022, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a recunoscut regiunea transnistreană ca zonă de ocupație rusă;[7]
• potrivit Strategiei securității naționale a Republicii Moldova, operațiunile de tip hibrid desfășurate de Federația Rusă împotriva Republicii Moldova, în domeniile politic, economic, informațional etc, reprezintă una dintre cele mai importante amenințări de securitate;[8]
• odată cu invazia Rusiei în Ucraina, Republica Moldova și-a exprimat solidaritatea cu poporul ucrainean, și a condamnat în cei mai duri termeni agresiunea militară rusă;
• deciziile de refuz de a intra în țară pentru persoanele străine, inclusiv pentru Filip Kirkorov au fost adoptate după 24.02.2022, momentul declanșării pe scară largă a invaziei ruse în Ucraina.

Astfel, nu este exclus că admiterea acțiunii lui Filip Kirkorov împotriva Poliției de Frontieră să fie determinată inclusiv de o argumentare defectuoasă a deciziei de refuz de intrare în țară. Totuși, acest aspect va fi elucidat odată cu publicarea hotărârii motivate.

Contextul de securitate din ultimii doi ani din Moldova este unul care generează o serie de provocări în privința respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, și implicit a măsurilor de limitare a acestora care necesită a fi gestionate de o manieră diligentă și conformă cu legislația națională și cea internațională. Mai mult ca atât, autoritățile naționale au o sarcină complicată de a identifica cele mai eficiente instrumente de protecție a securității naționale, dar și care să nu permită abuzuri sau ingerințe nejustificate în exercițiul drepturilor fundamentale ale omului (ex. libertatea de exprimare, de circulație, de întrunire etc).

Simpla existență a unui context de securitate nu e suficient pentru a lua decizii de limitare a drepturilor omului. Atât instituțiile administrative, cât și instanțele de judecată trebuie să-și argumenteze deciziile în mod judicios în fiecare caz particular.

Decizia CtEDO în cauza Kirkorov vs Lituania, inclusiv ca urmare a contextului de securitate apropiat, este un precedent relevant și valoros pentru autoritățile Republicii Moldova în stabilirea unor repere în procesul de identificare a unui echilibru proporțional între interesele statului și respectarea drepturilor omului. În special ca urmare a tentativelor tot mai ostile ale Federației Ruse de a influența situația economică, politică și informațională din Moldova.

Totuși, autoritățile urmează să manifeste prudență, or nicio hotărâre sau decizie CtEDO nu trebuie aplicată în mod automat, fără o adaptare judicioasă a circumstanțelor de fapt într-un alt caz apropiat sau similar.

Siguranța națională, mai ales în acest timpuri incerte, trebuie protejată, inclusiv prin reacții prompte și decisive. În același timp, reacția autorităților trebuie să fie legală, proporțională și în mod corespunzător argumentată. Autoritățile au sarcina deloc ușoară să asigure un echilibru perfect între respectarea drepturilor omului și securitatea națională. Apariția oricărui dezechilibru în acest raport poate afecta abilitatea statului de a proteja democrația.

—

Pavel Cazacu este avocat și membru al Grupului de Experți în domeniul Justiției din cadrul Institutului pentru Politici și Reforme Europene (IPRE).

—

Acest op-ed este elaborat în cadrul proiectului „Asigurarea integrității, eficienței și independenței sistemului de justiție din Moldova – #JustițiePentruMoldova, finanțat de Uniunea Europeană și co-finanțat de Fundația Soros Moldova. Conținutul materialului aparține autorului și nu reflectă în mod necesar punctul de vedere al Uniunii Europene și Fundației Soros Moldova. Publicarea op-edului este realizată de Zugo.md în cadrul parteneriatului media #JustițiePentruMoldova.

[1] https://newsmaker.md/ro/liderul-aur-george-simion-interzis-in-republica-moldova-pentru-inca-5-ani/

[2] Decizii de refuz de intrare în Republica Moldova în privința unor cetățeni străini , https://deschide.md/ro/stiri/social/111404/UPDATE–IGPF-despre-interzicerea-accesului-lui-Filip-Kirkorov-%C3%AEn-RMoldova.htm

[3] 29 persoane declarate inadmisibile în Republica Moldova în ultimile 24 ore, https://www.border.gov.md/29-persoane-declarate-inadmisibile-republica-moldova-ultimile-24-ore

[4] Kirkorov vs Lituania, nr. 12174/22 din 18 aprilie 2024, https://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-233417

[5] https://deschide.md/ro/stiri/social/111404/UPDATE–IGPF-despre-interzicerea-accesului-lui-Filip-Kirkorov-%C3%AEn-RMoldova.htm

[6] https://jc.instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/bd11de3a-7450-424d-9bf9-4b42b3e5d97c

[7] https://www.ipn.md/en/pace-recognizes-occupation-of-moldovas-transnistrian-region-by-russia-7965_1088507.html

[8] Hotărârea Parlamentului nr. 391 din 15.12.2023 privind aprobarea securității naționale a Republicii Moldova.  https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=141253&lang=ro