fbpx

video | Multiple încălcări și limitări exagerate. Raport: Cum (nu) s-au respectat drepturile omului în Republica Moldova în 2020

În anul 2020 în Republica Moldova s-au produs multiple încălcări ale drepturilor omului și au fost impuse unele limitări exagerate care au avut un impact negativ asupra unor libertăți și a proceselor democratice. Criza COVID-19 a condus la adâncirea sărăciei, creșterea inegalităților, discriminări structurale și consolidate și la înrăutățirea situației privind drepturile omului – se arată într-un raport pentru anul 2020 al Avocatului Poporului, Maia Bănărescu.

Urmărește-ne pe Telegram și Instagram.

Potrivit ei, pandemia a scos în evidență zonele nevralgice ale sistemului drepturilor omului din Republica Moldova iar autoritățile nu întotdeauna au putut face față provocărilor apărute din cauza gestionării ineficiente a situației sau a deficiențelor de sistem care nu au permis adoptarea de acțiuni prompte și adecvate.

Deciziile autorităților în gestionarea crizei de sănătate au fost influențate mai mult de factorul politic și mai puțin de specialiștii în domeniu. Autoritățile, în linii mari, nu au ținut cont de abordări bazate pe drepturile omului – se arată în raport.

Potrivit documentului, cele mai mari provocări au fost legate de asigurarea dreptului de acces la servicii medicale, la informații de interes public, dreptul la muncă și la un trai decent, la libera circulație și la libertatea exprimării.

Lipsa transparenței, ignorarea recomandărilor venite din partea Avocaților Poporului și altor entități sau experți în diferite domenii au determinat evoluțiile pe care le atestăm în prezent în ceea ce privește situația epidemiologică și efectele ei negative asupra cetățenilor, mediului de afaceri, cu impact social-economic de durată.

În anul 2020 s-au produs mai multe evenimente care au contribuit la restrângerea spațiului democratic în Republica Moldova. Printre acestea nu pot fi trecute cu vederea atacurile și intimidările la adresa presei independente și a sectorului asociativ; procesul decizional netransparent și neparticipativ; adoptarea în Parlament a unui set de acte legislative fără de respectarea procedurii legislative; perpetuarea și menținerea în spațiul public a discursului de ură; proces electoral cu multe nereguli; menținerea unei justiții selective și impunitatea pentru unele încălcări ale drepturilor omului. Toate acestea au avut efecte negative asupra încrederii publicului în instituțiile democratice din țara noastră.

În 2020 nu au fost înregistrate progrese în ceea ce privește sporirea independenței și eficienței justiției, contracararea amenințărilor la adresa statului de drept.

S-au menținut mari suspiciuni privitor la corectitudinea și obiectivitatea  instrumentării unor dosare de rezonanță în care sunt vizați foști sau actuali demnitari sau politicieni.

Starea de urgență, declarată în legătură cu pandemia cu COVID-19, a acutizat problemele existente până la declanșarea acesteia în domeniul protecției sociale. Criza sanitară a amplificat problemele deja existente în domeniul protecției și asistenței sociale, care, nefiind soluționate la timp prin măsuri adecvate, a condus la deteriorarea situației în domeniul drepturilor omului, accentuarea inegalității în societate și a afectat și mai mult persoanele vulnerabile. Atenuarea efectelor economice și sociale negative ale crizei pandemice a necesitat adoptarea, de urgență, a unui pachet de măsuri de ordin economic și social ca răspuns la provocările cauzate de pandemie.

Conform estimărilor Băncii Mondiale, în 2020 sărăcia extremă în Republica Moldova se așteaptă să atingă circa 13% pe măsură ce gospodăriile se confruntă cu impactul crizei, inclusiv pierderea locurilor de muncă (estimativ 70 000 de locuri de muncă) și a câștigurilor[4].

Și domeniul protecției persoanelor cu dizabilității a fost grav afectat de pandemia COVID 19, care a scos la iveală  costul uman și financiar al investițiilor slabe ale statului în serviciile de sănătate și protecție socială  în rândul grupurilor persoanelor cu dizabilități.

Pandemia a lovit puternic în sistemul de sănătate, evidențiind faptul că sistemul nu dispune de resurse necesare, atât umane cât și financiare, pentru a asigura un nivel corespunzător al calității serviciilor în sistemul medical și pentru a asigura accesul tuturor persoanelor pentru care serviciile medicale sunt extrem de importante și vitale. Totodată, a fost demonstrat faptul că nu există un plan de acțiuni pentru situațiile excepționale. La fel, problema privind malpraxisul medical rămâne nesoluționată pe parcursul mai multor ani.

În anul 2020, pe fundalul pandemiei  s-a produs o deteriorare continuă a situației în ceea ce privește libertatea de exprimare. Problemele atestate anterior în domeniu au rămas nesoluționate, iar în contextul constrângerilor impuse de criza sanitară unele dintre acestea s-au acutizat.

A continuat declinul privind libertatea mass-media înregistrat în ultimii șapte ani. Lucrând în prima linie a pandemiei și expunându-se la riscuri potențiale pentru sănătate, jurnaliștii  s-au confruntat cu atacuri verbale și presiuni, inclusiv din partea unor politicienii sau demnitari din cauza opiniilor critice exprimate privind gestionarea de către autorități a crizei sanitare.

Avocatul Poporului a constatat  lipsa unor progrese în domeniul respectării dreptului la acces la informație. În perioada stării de urgență a fost instituită o barieră pentru obținerea în timp util a informațiilor de interes public, prin adoptarea de către Comisia pentru Situații Excepționale a unei dispoziții prin care s-a dispus triplarea termenului pentru prezentarea de către instituțiile și autoritățile publice a informațiilor (de la 15 la 45 de zile).  Extinderea termenului până la 45 de zile a limitat considerabil accesul jurnaliștilor și persoanelor la informații de interes public.

În condițiile stării de urgență impuse de pandemia de coronavirus și, respectiv, măsurilor de restricție, situația victimelor violenței în familie s-a agravat și mai mult. Pe de o parte, izolarea, distanțarea socială, restricțiile privind libertatea de mișcare sunt condiții necesare evitării infectării cu COVID-19. Pe de altă parte, în aceste condiții, agresorii, fiind mai mult timp în același spațiu cu victima, le controlează și mai mult. În contextul pandemiei COVID 19, peste 90,4% de victime ale violenței în familie au fost femeile.

Avocatul Poporului pentru drepturile copilului consideră că și în anul 2020 nu au fost obținute progrese în domeniul respectării  drepturilor copilului. Mai mult, provocările din acest an, determinate de criza pandemică SARS-CoV-2, a accentuat lacunele existente și au evidențiat altele noi.

Procesului educațional la distanță a decurs anevoios și din motivul pregătirii insuficiente sau în genere lipsa pregătirii necesare a cadrelor didactice pentru a presta activități didactice din cadrul procesului educațional de la distanță.

În condițiile pandemice și de educație la distanță a crescut numărul cazurilor de abandon temporar școlar, cele de exploatare a copiilor prin muncă, în special în timpul sezonului agricol. În perioada crizei sanitare a fost sistat în totalitate procesul educațional al copiilor cu necesități speciale care își fac studiile în instituțiile de învățământ specializate sau școli auxiliare, acestea fiind închise. Pentru copii cu nevoi speciale procesul educațional, în perioada lunilor martie – mai 2020,  a fost asigurat în exclusivitate de părinții lor.

În 2020 nu au fost atestate progrese nici în ceea ce privește asigurarea instituțiilor de învățământ cu personal medical, apă potabilă și condiții sanitare.

Avocatul Poporului pentru drepturile copilului consideră că autoritățile naționale nu au reușit să asigure o protecție adecvată reieșind din interesului superior al copilului în situație de stradă pe timp de pandemie.

Urmărește cele mai importante noutăți și pe canalul de Telegram ZUGO.

Articole asemănătoare

Back to top button