O moldoveancă stabilită în Italia i-a adresat o scrisoare deschisă lui Voronin: „Mă doare că doar pe timpul dumitale mi-am lăsat copiii mici şi îndureraţi fără mamă”
O moldoveancă stabilită în Italia i-a adresat o scrisoare deschisă fostului președinte al Republicii Moldova, Vladimir Voronin. Marcela Balan, în vârstă de 44 de ani, locuiește deja de 15 ani în străinătate și spune că cel mai mult o doare că atunci când a emigrat și-a lăsat copiii în grija străinilor.
În textul său, moldoveanca îl îndeamnă pe liderul comuniștilor să iasă în Piața Marii Adunări Naționale și să protesteze, demonstrând astfel că este un luptător adevărat şi un patriot din suflet.
Scrisoarea integrală poate fi citită mai jos.
„Domnule fost preşedinte al R.Moldova, sunt născută şi crescută în Moldova, pe timpurile când era Uniunea Sovietică. De mică copilă am avut greşeli copilărești, ca orice copil, dar am fost crescută cu valori, calităţi şi niciun fel de nedreptate.
Pe când dumneata erai preşedinte erau vremuri foarte grele, îmi aduc aminte câtă nedreptate mai era și pe atunci. Profesorii au început a pleca din şcoli, medicii – de prin spitale, lumea pleca spre Rusia, Europa şi unde auzea că se găseşte muncă mai platită. Valul de emigraţie a fost cel mai puternic pe timpul când dumneata erai preşedinte. Atunci ai început să-l creşti pe Dodon, mai târziu l-ai crescut pe Plahotniuc, dar lumea sinceră, intelegentă pleca şi pleca din ţară.
Mulţi oameni s-au pornit la muncă în Grecia, Italia, Spania, unii din ei nici nu au mai ajuns, s-au pierdut prin pădurile Europei, prin munţii Sloveniei, sau prin mare. Unii chiar au şi plătit cu viaţa, cu bani luaţi la procente, unii la 15%, alţii la 20%, care şi cum. Eu aş dori să vă întreb personal: de câte ori v-aţi întâlnit cu sute de mii de cetăţeni şi să-i întrebaţi cum s-au descurcat acei oameni?? Curajoşi şi muncitori, luptători cu viaţa pentru a-şi obţine o bucată de pâine pentru copii, părinţi, nepoţi, fraţi şi surori!
Oamenii plecând, muncind şi lăsând case, copii, soţii, soţi, părinţi care plângeau, dar de copii fără mame nici nu mai vorbim. Câţi copii, domnule Voronin, au comis infracțiuni, fiind singuri în neatenția părinţilor plecaţi și mulți munceau peste hotare ca să-şi scoată copiii din pușcării, pentru că unii erau minori și comiteau greșeli. Cine va răspunde de toate astea, domnule Voronin??
Câte inimi şi suflete îndurerate de când s-a început emigraţia? Oare nu vi se pare că aceasta o fost o deportare civilizată şi bună plănuită? Copiii acasă, tata la Moscova, mama în Europa şi mulţi copii răniţi cu anii, în sufletele lor crescând fără părinţi. Cine, domnule Voronin, ajută aceşti părinţi care sunt răniţi pe viaţă care n-au stat lângă copiii lor să vadă cum cresc?! Doare, ustură şi neliniștea trecutului te apasă zi în zi, dar mergem înainte! Nu vi se pare, domnule Voronin, că aceşti oameni curajoşi, intelegenţi, muncitori şi capabili, care au trecut prin foc, să construiască case în Moldova, apartamente şi afaceri unii?! Că i-aţi pierdut pentru totdeauna din ţară? Că puţini din cei care au plecat nu se vor mai întoarce să locuiescă în în Moldova.
Cine vă poate ajuta acum la o revoluţie care poate scoate țara la lumina zilei după ce aţi îngropat-o în noroi, gunoi şi abandon. Vedeţi voi la ce aţi fost bravi să aduceți Moldova? Omul gospodar se cunoaşte de la poartă, domnule Voronin! Nimic mai mult.
Acum este timpul să iesiţi şi dumneavoastră în Piața Marii Adunări Naţionale, să demonstraţi că sunteţi un luptător adevărat şi un patriot din suflet. Mă doare că doar pe timpul dumitale mi-am lăsat copiii mici şi îndureraţi fără mamă, crescând cu străini, nici măcar cu buneii, că erau deja îngropaţi de bolile care nici nu se puteau lecui prin acei ani.
Dureros, domnule Voronin, că prea târziu v-aţi trezit. Nu cred că mai aveţi cu cine ieşi să protestaţi în viitorul apropiat, pentru că mai mult de un milon de cetățeni au părăsit ţara şi luptă cum pot printre străini… Foarte dureros, văzând oamenii cum suferă prin penitenciare, fără nicio vină!”.
