Norvegia a ajuns principalul furnizor de gaze al Europei. Cum a reușit
Pe vremea când gazele naturale ale Rusiei ajungeau în Europa, Norvegia nu era un exportator important. Dar, de când Moscova a început să întrerupă aprovizionarea, statul nordic a devenit cel mai mare furnizor de gaze al continentului. Un stat a cărui armată e în alertă maximă. Autoritățile au desfășurat trupe ca să protejeze rețelele electrice și conductele din Marea Nordului.
Șeful Marinei norvegiene, Rune Andersen, inspectează o fregată andocată pe coasta de vest a Norvegiei. Astfel de nave monitorizează apele teritoriale și mai ales ceea ce se află pe fundul mării: conductele de petrol și gaze, necesare pentru aprovizionarea multor țări europene.
Rune Andersen, șeful marinei norvegiene: „Nu putem controla tot ceea ce se întâmplă sub apă. Dar informațiile furnizate de producătorii de energie, combinate cu informațiile militare, ne oferă o imagine de ansamblu destul de detaliată a rețelei de conducte din adâncuri.”
Norvegia trebuie să protejeze aproximativ 9.000 de kilometri de conducte și cabluri subacvatice și, în plus, instalații de petrol și gaze, pe mare și pe uscat. Forțele militare norvegiene patrulează non-stop. Actele de sabotaj reprezintă o amenințare legitimă. Temerile sunt justificate după ce porțiuni din gazoductele Nord Stream au fost aruncate în aer, în septembrie anul trecut. Norvegia e, de asemenea, vulnerabilă.
Din acest motiv, în octombrie anul trecut, premierul norvegian Jonas Gahr Støre a declarat că forțele armate norvegiene au ridicat nivelul de pregătire defensivă.
Jonas Gahr Stoere, premierul Norvegiei: „Trebuie să ne așteptăm la amenințări în toată țara, pe mare, în aer și în mediul online. De aceea, trebuie să creștem gradul de pregătire defensivă în țara noastră.”
Expertul în securitate Ståle Ulriksen spune că norvegienii au fost naivi. De ani buni, el a avertizat că Rusia a avut în vizor Norvegia vecină.
Ståle Ulriksen, expert în securitate: „De exemplu, numărul mare de cetățeni ruși care lucrează pentru companiile maritime norvegiene, chiar și în transportul maritim de coastă… deși toată lumea știe că e o încercare deliberată de infiltrare din partea guvernului rus. Acum avem nevoie de un concept de securitate cuprinzător, care să ia în considerare amenințările militare, alături de terorism și spionaj.”
În octombrie anul trecut, un bărbat care pretindea că este un om de știință brazilian a fost arestat în orașul Tromsoe, din nordul țării. Grupul de cercetare Bellingcat a precizat ulterior că acesta era un colonel din cadrul agenției de informații militare GRU a Rusiei. De la declanșarea războiului în Ucraina, poliția norvegiană a arestat nouă turiști ruși în diferite locuri, printre care și fiul unui oligarh rus aflat în expediție pe mare. El a fost acuzat că a pilotat ilegal o dronă și a fotografiat zone restricționate.
Dar mulți norvegieni obișnuiți nu par să fie îngrijorați.
„Unii suspectează în mod constant spionajul. Eu sunt un pic mai sceptic. Dar nu am nimic împotriva faptului că armata își consolidează pregătirea.”, spune un bărbat.
„Rușii încearcă să ne sperie cu astfel de acțiuni. Dar nu ar trebui să lăsăm să se întâmple așa ceva.”, afirmă un alt norvegian.
Însă Marina norvegiană nu vrea să fie prinsă cu garda jos. Șeful Marinei, Rune Andersen, a cerut Pazei de Coastă un raport. Armata norvegiană și-a sporit patrulele de-a lungul a peste 2.500 de kilometri de coastă.
Oliver Berdal, șeful Pazei de Coastă: „Avem o abordare foarte flexibilă. Nu putem fi peste tot în același timp. Noi decidem – uneori din oră în oră – unde să mergem și când.”
Rune Andersen, șeful marinei norvegiene: „Starea de spirit în rândul trupelor e bună, totul e tratat cu mare seriozitate. Și e un sentiment plăcut să vezi că munca pentru care am fost instruiți și pregătiți a devenit mai importantă ca niciodată.”
Norvegia este în prezent cel mai mare furnizor de gaze din Europa. Gazele reprezintă o sursă majoră de venit pentru această țară. Dar vin la pachet cu o mare responsabilitate. Șeful forțelor navale și subalternii săi încearcă să se asigure că gazul e livrat acolo unde e nevoie de el – mai ales în aceste vremuri nesigure.
