Moldova a pierdut încă un dosar la CtEDO. Motivul pentru care statul trebuie să achite unei femei peste 165.000 de euro

Republica Moldova a mai pierdut un dosar la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO), reclamanta fiind Elena Arzamazova, de naționalitate australiană şi moldoveană, născută în 1960 şi care locuieşte în Queensland, Australia. Aceasta s-a plâns pe privarea abuzivă de o clădire pe care a cumpărat-o de la consiliul local din Pojareni, fără nici o compensaţie.

În 2004, potrivit lhr.md, reclamanta a cumpărat o clădire, în trecut utilizată pentru festivităţi. Înstrăinarea a fost organizată de către consiliul local şi Primărie. Contractul a fost semnat în faţa notarului şi a fost înregistrată în registrul bunurilor imobile.

Cu toate acestea, în 2007, Procuratura s-a adresat cu acţiune de anulare a tranzacţiei, din motiv că preţul obţinut pentru clădire a fost prea mic şi că a fost înstrăinat fără licitaţie, contrar legislaţiei.

După ce prima instanţă a respins acţiunea de două ori, pe motiv că a fost depusă în afara termenului, în 2013 Curtea de Apel a anulat contractul, constatând că autoritatea publică a comis o eroare când a înstrăinat clădirea, a aprobat şi înregistrat tranzacţia, deoarece aceasta era parte a domeniului public şi nu putea fi înstrăinată în nici un caz.

Reclamanta a declarat recurs, care a fost respins de către Curtea Supremă în 2014. Solicitarea înaintată de către aceasta, privind omisiunea Curţii de Apel de a dispune compensaţie pentru investiţia în renovarea clădirii, a fost declarată inadmisibilă. Ea a înaintat o acţiune civilă împotriva consiliului local şi Procuraturii pentru a recupera banii investiţi în clădire, care a fost respinsă în 2019. După iniţierea acţiunii civile, a fost iniţiată o cauză penală, care ulterior a fost suspendată.

Invocând Articolul 1 din Protocolul nr. 1, protecţia proprietăţii, reclamanta a susţinut că a fost privată de clădire şi teren pe motive neimputabile, fără vreo compensaţie. Curtea a concluzionat că a avut loc violarea Articolului 1 din Protocolul nr. 1, reţinând că privarea reclamantei de clădire i-a impus o sarcină individuală şi excesivă şi că autorităţile au eşuat să asigure o balanţă echitabilă dintre cerinţele interesului public, de pe o parte, şi drepturile reclamantului la protecţia proprietăţii, de pe altă parte.

Curtea a acordat reclamantei suma de 160.000 de euro cu titlu de prejudiciu material, 5000 de euro cu titlu de prejudiciu moral si 2000 de euro cu titlu de costuri si cheltuieli.