fbpx

„Îmi curgea sânge din gură, din față…”. Oameni și Kilometri relatează drama trăită de pasagerii troleibuzului tamponat de Porsche la Buiucani

Sânge, durere, țipete, cioburi de sticlă și zeci de oameni care aleargă și strigă – așa a arătat pentru zeci de oameni ziua în care un troleibuz de pe ruta 21 a fost lovit violent de un Porsche la Buiucani. Drama văzută de trei pasageri a fost relatată pe pagina Oameni și Kilometri.

Tragicul eveniment este văzut și relatat din câteva perspectiva câtorva pasageri care au trecut prin evenimentul tragic: Denisa – studentă la Colegiul Financiar-Bancar, Marina – antrenoare de pilates și Nina – o pensionară din capitală. Autoarea Liliana Botnariuc relatează despre viața de până la accident a protagonistelor și șoferiței, povestește cum au trăit ele momentul impactului și cele văzut atunci când și-au revenit și au înțeles ce s-a întâmplat.

„Troleibuzul ajunge în mijlocul intersecției. Privirea Ninei urmărește mașina neagră ce se deplasează cu viteză spre ei. „Mașina venea șuierând, iaca cu așa viteză… Nici prin cap să-mi dea… Eu credeam că o să oprească”. (…)

Nina se dezmeticește la podea peste o tânără în zona pentru cărucioare cu o bară de jumate de metru ruptă peste piciorul ei. „Credeam că a explodat roata troleibuzului”. Ridică capul și zărește ca prin ceață un bărbat ce-și caută copilul în cărucior încercând să-i liniștească plânsetul. „Toți strigă. Nu se înțelege nimic”. Zarva din troleibuz se amplifică când cineva din exterior le strigă: „Ieșiți mai repede afară să nu buhnească mașina”. 

Nina ia bara, o aruncă la o parte. Are un picior descălțat și degetele însângerate, în două cu cioburi de sticlă. Se ridică de pe suprafața acoperită cu sticlă. „Când dau să mă scol, văd cum o fereastră stă să cadă peste căruciorul cu copil mic. Pun scurta să cadă peste mine. Văd o fată care iese în fața mea din troleibuz și din ea curge sânge din față ca din fontan”. Peste 30 de oameni șocați, răniți, cu tăieturi, vânătăi, oase rupte, sticlă în corp, șiroaie de sânge, ies năuciți din troleibuz. (…)

Marina se trezește cu capul și jumătate de corp pe pieptul unui bărbat de vreo 60 de ani. „Cred că el mi-a salvat viața. Dacă cădeam pe asfalt nu știu dacă mai eram”.

În zeci de secunde la intersecția străzilor Onisifor Ghibu cu Alba Iulia se îngrămădesc zeci de oameni. Fug ba la un pasager, ba la altul. Din farmacia din fața troleibuzului angajații se grăbesc să ajute cu peroxid de hidrogen, tifon, unguente și orice găsesc pentru prim ajutor. Lucrătorii cară butelii cu apă din supermarketul de peste drum și benzinărie să-i spele de sânge. Zeci de locatari coboară din clădirile din preajmă cu prosoape și ligheane cu apă.  

Nina ajunge sub un copac de lângă stand cu propriile puteri. La 14:15 își sună nora. 

Mama Denisei ajunge în cinci minute de la liceul unde lucrează psiholog. Durerile devin din ce în ce mai acute, simte împunsături în șold, bazin, mână, față. De la lovitura capului îi dau amețeli și greață. 

Pe Mariana o sună soacra. Află ce s-a întâmplat. Aleargă într-un suflet pe jos două stații cu fetița de patru ani. „Când a venit fetița eu zâmbeam, spuneam că un pic m-am lovit și că o să treacă. Mama soacră striga după ambulanță”. 

Sunetul strident al sirenelor anunță rând pe rând sosirea a zeci de ambulanțe. Lucrătorii medicali din prima ambulanță confirmă decesul bărbatului și merg la cei mai gravi răniți””.

Citiți materialul integral aici.

 

Articole similare

Back to top button
Close