foto, video | „E dureros să conștientizezi că se termină aici, dar ne-am promis că o să ne revedem”. Un profesor, despre cum e să-ți vezi elevii absolvenți

Astăzi, în toată țara clopoțelul a anunțat încheierea anului școlar pentru sute de mii de elevi, iar pentru mulți dintre ei acesta a fost ultimul sunet. Tinerii și-au îmbrățișat colegii, și-au urat succes și nu în ultimul rând, și-au luat rămas bun de la cei care le-au devenit părinți în ultimii 12 ani de viață – de la profesori.

Proaspeții absolvenți și-au aruncat în sus tocile cu mândrie și au pornit mai departe cu planuri mărețe pentru viitor, iar discipolii lor s-au bucurat alături de ei, deși în suflet poartă an de an un soi de tristețe. Alexandru Leahu, un tânăr profesor, ne-a povestit cum și-a petrecut peste pragul liceului prima sa promoție de elevi, prima clasă și cum a fost să-și vadă „copiii” absolvenți.

La doar patru ani de muncă, tânărul dascăl a reușit să înțeleagă cum să-și cucerească elevii, deși predă matematica, acesta obișnuiește să le spună copiilor din fața sa povești și mereu a încercat să cultive în ei empatia, atitudinea și disciplina.

„Ce lecție aș da elevilor mei? Teorema lui Pitagora. De fapt, nu există un lucru universal sau un sfat uniform pe care l-aș transmite tuturor elevilor. Individualizarea presupune că tu zici 200 de lucruri diferite la 200 de elevi diferiți. Cel mai important totuși rămâne a fi atitudinea”, spune Alexandru.

În cei trei ani de liceu, profesorul a fost pentru clasa sa atât paznic, dușman, profesor, cât și prieten. I-a adunat pe toți și i-a transformat într-o familie unită.

„Le-am devenit inițial un paznic, după care dușmanul numărul unu, ca la final să izbutesc să-i unesc pe toți într-un tot întreg și să devenim prieteni”, mai adaugă profesorul.

Totodată, acesta a depus tot efortul posibil pentru a-i ajuta pe copiii săi să se regăsească și să izbutească să își asigure un viitor.

„E prima mea promoție. Oameni care în perioada lor cea mai dificilă în viață, 16 – 19 ani au fost „nevoiți” s-o petreacă alături de mine. Am fost martor la toate crizele lor adolescentine și la toate depășirile acestora. Le spuneam că școala e o grădină, ei sunt florile, iar eu și restul profesorilor sunt florarii. Astăzi, pot susține cu siguranță că grădina mea e înflorită cu o multitudine de frumuseți”, declară cu mândrie dascălul.

Totuși, după multe eforturi, după câțiva ani de muncă, clipa despărțirii a venit pentru această echipă formată în timp. „Copiii” lui au crescut și astăzi au devenit absolvenți, iar momentul a fost mai emoționant decât s-ar fi putut aștepta Alexandru.

„Nu cred că e o stare clasică, pentru mine e prima experiență de acest gen. Ceva diferit de tot ce am simțit până acum. Poate o să sune prea filosofic, dar am depus mult suflet în ei, iar acum el se împrăștie prin lume. Parcă pierzi o parte din tine, dar totodată îți dai seama bine că acea parte a ta se află în siguranță. E dureros să conștientizezi că lucrurile se termină aici, dar ne-am promis unui altuia că o să ne revedem des”, spune cu nostalgie profesorul care și-a lansat elevii în zborul vieții.

Deși ultimul sunet petrecut alături de prima sa promoție i-a smuls câteva lacrimi, atât de tristețe,cât și de bucurie, tânărul se simte mândru de rolul pe care l-a jucat în viața acestor viitori oameni de succes. De asemenea, acesta crede cu tărie că profesia lui stă mai presus decât oricare.

„ N-am întâlnit încă nici un om în viața mea pe care să-l întreb ce om l-a motivat și inspirat în viața sa și el să-mi răspundă că un medic, un judecător sau un IT-st. Fiecare are unul și același răspuns – profesorul”.

Alexandru mai spune că chiar și sentimentele pozitive provoacă lacrimi, iar mândria pentru ei a prevalat astăzi orice gen de emoție. Copiii săi deja pleacă iar la final, pe rând i-au spus: “One day I’ll make you proud!” (Într-o zi te voi face mândru!).

Legăturile dintre elevi și profesorii lor sunt mai strânse decât par, iar în cei mai grei ani din viață, discipolii ajung să ne cunoască mai bine decât însăși părinții, fiindu-ne alături în momentele de criză, dar și de victorie.