doc | Așa-zisele autorități transnistrene își vând acțiunile fabricii de ciment din Rîbnița
Așa-zisele autorități transnistrene au inclus o cotă de 25% din acțiunile Combinatului de ciment din Rîbnița pe lista „bunurilor de stat” care urmează a fi privatizate. Legea a fost adoptată pe 30 aprilie, iar pe 16 mai a fost semnată de așa-numitul lider al regiunii, Vadim Krasnoselski. Decizia a fost luată la scurt timp după ce jurnaliștii de la Libertatea au publicat o investigație despre activitățile coproprietarului întreprinderii, Oleg Babii, descris ca o verigă în fluxul de valută străină în regiunea transnistreană.
Așa-zisul Consiliu Suprem de la Tiraspol a aprobat, pe 30 aprilie, amendamente la legea despre privatizare și a inclus o cotă de 25 la sută a uzinei de ciment din Rîbnița pe lista „bunurilor de stat” care urmează a fi privatizate. Legea a fost semnată de către așa-numitul lider de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski, pe 16 mai. Așa-numită participație de stat este evaluată la 32,5 milioane de ruble transnistrene, echivalentul a circa 2 milioane de dolari. Fabrica este situată în orașul Rîbnița, pe strada Zaporojskaia 1.
Este exclusă din acea listă fabrica de panificație din Rîbnița, evaluată la o valoare mult mai mică – jumătate de milion de ruble transnistrene.
Fabrica de ciment a fost înființată în 1958 și a fost deținută, în diverse perioade, de structuri străine și rusești, inclusiv de holdingul Metalloinvest. Din anul 2015, pachetul majoritar de acțiuni este deținut de antreprenorii rîbnițieni Petr și Oleg Babii.
Numele celui mai tânăr dintre ei, Oleg Babii, a ajuns în centrul atenției după investigația publicată de Libertatea. Ziariștii relatează că Babii joacă un rol-cheie în asigurarea accesului întreprinderilor transnistrene – printre care sunt uzina metalurgică și de ciment – la fluxuri valutare, materii prime și piețe externe, în ciuda restricțiilor internaționale. Acest lucru, potrivit anchetei, se realizează prin intermediul unei rețele de companii afiliate din România.
În articolul publicat se arată că schema de aprovizionare funcționează în paralel cu restricțiile oficiale și se menționează că regiunea transnistreană primește venituri în valută din exporturi, inclusiv către Uniunea Europeană, în pofida statutului nerecunoscut al regiunii transnistrene.
