Din prima sursă! Care sunt primele simptome de COVID-19 și cum decurge tratamentul la domiciliu?
Chiar dacă ne protejăm și ni se pare că suntem atenți, nu putem fi siguri că virusul COVID-19 nu ne pândește la tejgheaua de la magazin, în farmacie, în transport sau la ghereta unde se vinde cafea. Ca mulți alții, am încercat să fiu prudentă, dar nu mi-am refuzat uneori micile plăceri ale vieții și uite că, săptămâna trecută, am primit rezultatul pozitiv al testului. Așadar, am decis să povestesc despre această experiență și cititorilor noștri.
Printre primele simptome au fost durerile de cap și palpitațiile ușoare în mușchii de la picioare, dar nu le-am dat mare atenție, deoarece aveam o perioadă mai stresantă, iar pentru disconfortul muscular am dat vina pe faptul că port frecvent pantofi cu toc.
Modul sedentar de viață își face efectul, așa ca lunea trecută am mers să fac o radiografie la spate. Dacă tot am ajuns în biroul medicului, am decis să trec și un examen la plămâni. Doctorul mi-a spus că nu am pneumonie și m-a îndreptat la un neurolog pentru un tratament al celorlalte maladii. Eram liniștită și credeam că nu am cum să fiu infectată dacă sunt curați plămânii, dar în câteva ore mi s-a făcut rău și a apărut senzația de greață.
Atunci am dat vina pe faptul că nu am mâncat nimic până la amiază, apoi am avut un prânz copios. M-am liniștit, am dormit puțin și simptomele au trecut. Miercuri seara, însă, am început să tușesc. Deoarece alte simptome nu persistau, am luat o pastilă pentru gât și în câteva ore a trecut totul.
Joi s-a ridicat temperatura corpului. Seara am telefonat Serviciul 112, însă medicul de pe Ambulanță m-a consultat prin telefon și m-a îndreptat către medicul de familie. Abia vineri după-amiază am reușit să discut cu doctorul, care mi-a prescris un preparat antiviral, vitamine, soluții pentru gât și nas.
Timp de două zile febra se ridica spre seară mai sus de 38 și a scăzut treptat abia după ce am luat medicamentul antiviral. Sâmbătă dimineața au început să mă doară insuportabil mușchii și am mers la un centru privat pentru a face testul. Senzațiile nu au fost dintre cele mai plăcute, însă este suportabil și deloc dureros. Rezultatul urma să îl am până la 22:00, dar din cauza unor probleme tehnice l-am primit abia luni.
Duminică seara am mai apelat o dată la 112. Febra nu era mare, însă aveam impresia că nu îmi ajunge aer, aveam amețeli și senzații de somnolență continuă. Presupuneam că ar fi vorba despre insuficiență de oxigen, dar medicul care a venit și mi l-a măsurat a spus că e totul în regulă și că „este noapte, de asta casc”. Am fost informată că nu corespund criteriilor de spitalizare, amețeala este provocată de febra 37,3, iar în continuare trebuie să urmez indicațiile medicului de familie.
Luni, după câte mesaje cu centrul medical, am primit rezultatul. Era pozitiv. În primul rând, am telefonat-o pe mama și am rugat-o să meargă și ea să îl facă, deoarece locuim în același apartament. Le-am spus celor apropiați și am început să îmi amintesc cine sunt persoanele pe care le-am întâlnit în ultima perioadă, Ie-am anunțat și le-am rugat să urmărească dacă nu au simptome.
Îmi părea că a căzut cerul peste mine. Voiam să plâng și aveam o stare de confuzie generală, deoarece nu știam ce urmează. Medicul de familie mi-a mai indicat și un preparat care previne coagularea sângelui.
Spre seară a venit rezultatul probelor mamei, care erau negative. Voiam să mă izolez, dar am discutat cu mai mulți doctori și au spus că, dacă am fost în contact cele cinci zile până am fost diagnosticată, nu mai are sens. Așadar, am continuat tratamentul de acasă, făcând pauze între scrisul știrilor și orele online la master pentru a lua pastilele, a clăti gâtul și a picura nasul.
Primele zile aveam o senzație cumplită de moleșeală și oboseală. Mă dureau mușchii de la abdomen, încheieturile, aveam senzații că s-au umflat gingiile, iar când administram preparatele mi se părea că mă frige în gât. Ușor, în aproximativ o săptămână, aceste simptome au dispărut și a rămas deocamdată doar guturai ușor.
Cel mai complicat, probabil, rămâne să documentez în perioada asta subiectele despre pandemie. E destul de dificil din punct de vedere psihologic să scrii despre oamenii care au decedat atunci când știi că ai testul pozitiv. Și mai greu este să accepți faptul că unii oameni nu cred în virus, chiar dacă au fost bolnavi. Dar cel mai mult aș vrea să aflu de unde am contractat virusul. Din simplă curiozitate!
Aveți grijă de sănătate!
