28 iunie 1940 – 85 de ani de la ocuparea Basarabiei de către Uniunea Sovietică
La 28 iunie 1940, trupele Uniunii Sovietice au intrat în Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herța, teritorii aflate atunci în componența României. Evenimentul a avut loc în urma unui ultimatum transmis de URSS guvernului român pe 26 iunie 1940, în care se cerea evacuarea administrației și armatei române din aceste regiuni în termen de patru zile.
Ocuparea Basarabiei a fost posibilă în contextul geopolitic creat de Pactul Ribbentrop-Molotov, semnat la 23 august 1939 între Germania nazistă și Uniunea Sovietică. Acest pact conținea un protocol secret prin care cele două regimuri își împărțeau sferele de influență în Europa de Est, iar Basarabia era desemnată ca teritoriu de interes sovietic.
Confruntat cu presiunea militară externă și cu izolarea diplomatică, guvernul român condus de regele Carol al II-lea a cedat fără luptă. În doar câteva zile, trupele sovietice au intrat în principalele orașe ale Basarabiei și Bucovinei, impunând o nouă administrație și înlocuind rapid simbolurile statului român.
Imediat după ocupare au început represiunile. Sute de persoane au fost arestate, în special funcționari publici, militari, intelectuali, preoți și persoane considerate loiale statului român. Arhivele istorice și mărturiile victimelor documentează valuri de deportări în Siberia și Asia Centrală, în special în anii 1941, 1949 și 1951. Numărul exact al celor deportați sau uciși nu este cunoscut cu certitudine, dar estimările vorbesc despre zeci de mii de persoane afectate direct de represiuni.
În iunie 1940 a fost înființată Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM), prin alipirea unei părți a fostei Republici Autonome Moldovenești (din Ucraina sovietică) cu teritorii din fostul județ românesc Basarabia. Limba română a fost declarată „moldovenească” și trecută la grafia chirilică, în timp ce instituțiile românești au fost desființate.
A urmat o politică activă de sovietizare: colectivizarea forțată a agriculturii, lichidarea proprietății private, impunerea cenzurii și a unui sistem educațional controlat strict de Moscova. Au fost aduse cadre de partid din alte republici sovietice pentru a prelua conducerea noilor structuri, iar loialitatea față de regimul comunist a devenit criteriul principal în promovarea socială.
