fbpx

„Într-o zi am pierdut totul”. Istoria psihologului ucrainean care acum consiliază refugiați la Criuleni

„Sunt Irina. Am 23 de ani și am fost nevoită să mă refugiez în Moldova. Aici ofer asistență psihologică semenilor mei, care au plecat din Ucraina din cauza războiului”. Așa își începe povestea tânăra, care a devenit recent magistră în psihologie la o universitate din orașul natal Harkiv. Urma să se angajeze ca psiholog în Odesa, ar fi fost primul ei loc de muncă. Însă, nu a fost să fie. A începutul războiul…

Urmărește-ne pe Telegram și pe Instagram.

„Îmi vedeam viitorul la Odesa. Dar, pe 24 februarie m-am trezit de la sunetul exploziilor și am înțeles imediat că visul meu a luat sfârșit. Viitorul se arăta nesigur. Oamenii stăteau în rând la magazine alimentare, la bancomate. Toată ziua am citit știri, mi-am sunat părinții care locuiesc în Harkiv. Noaptea am petrecut-o într-un adăpost anti-bombe. Ultima picătură a fost când un obuz a căzut într-o zonă rezidențială”, spune Irina, în timp ce își șterge lacrimile, iar privirea îi este fixată undeva în depărtare…

Pe 25 februarie, și-a făcut valiza și a mers la autogară, unde a urcat într-un autobuz cu destinația Chișinău, Republica Moldova.

„În această perioadă, este foarte important să fim activi, să nu cădem în depresie”

Ajunsă în Moldova, tânăra nu știa ce va face și unde va locui. La frontieră a fost întâlnită de un voluntar, care a pus-o în legătură cu asociația „Fiecare Contribuie pentru Schimbare” (FCPS), un ONG susținut de PNUD și Suedia din Criuleni, oraș situat la aproximativ 50 de kilometri de Chișinău.

Irina a fost cazată gratuit acasă la una din angajatele FCPS. Tinerele au primit produse de primă necesitate, alimente, dar și au beneficiat de consiliere juridică și psihologică.

Pentru un psiholog începător, găsirea unui loc de munca în lipsa clienților locali părea o misiune dificilă. Irina știa că în perioade de crize, e bine să îți ții mintea ocupată. Iată de ce a decis să facă voluntariat la organizația care i-a dat o mână de ajutor și să își valorifice abilitățile profesionale. În câteva săptămâni, a primit o ofertă de muncă din partea FCPS: „Este foarte important ca persoana să fie activă, pentru a nu cădea în depresie. Am acceptat cu plăcere oportunitatea oferită de a consilia refugiații. M-am gândit că așa câștig bani să mă întrețin și alung gândurile triste”, spune Irina.

În procesul de consiliere a refugiaților, Irina o ia ușor, cu pași mici: „Echipa de aici înțelege că refugiații întâi se gândesc la necesitățile de bază, unde să locuiască, ce să mănânce. Abia apoi vin alte lucruri: unde să învețe, unde să lucreze și abia apoi sănătatea mentală.”

Pentru a construi încrederea, organizează împreună cu colegii săi evenimente de socializare: jocuri, proiecții de film, excursii. Apoi organizează întâlniri de grup. Abia după aceasta Irina purcede la consultații individuale.

„Prin aceste activități, vreau să îi ajut să se adapteze la noua realitate, locul de trai temporar, să stabilesc o relație de încredere cu ei. Pas cu pas, oamenii ajung să vorbească mai deschis despre nevoile lor și vin la consultații psihologice individuale. Aceasta este o mare realizare”, spune Irina.

Cu copiii funcționează terapia prin artă și povești, afirmă Irina: „Încerc să distrag atenția copiilor de la gândurile despre război”.

„Aveam de toate… Dar, într-o bună zi, am pierdut totul…”

„Irina mi-a câștigat încrederea de la prima vedere, întrucât este din Ucraina și, ca nimeni altcineva, înțelege situația noastră. Îi sunt foarte recunoscătoare nu doar pentru consilierea psihologică, dar și pentru activitățile pe care le petrece cu copiii. Astfel, fiica mea uită de război, de faptul că tatăl ei a rămas în Ucraina”, spune Aliona, care s-a refugiat la Criuleni, împreună cu fiica sa Ana, de nouă ani.

„Aștept cu nerăbdare activitățile organizate de Irina. Mi-am făcut prieteni noi cu care ne plimbăm și ne jucăm împreună. Petrecem timpul interesant. Totuși, aștept ziua în care ne vom întoarce acasă…”, afirmă Ana, fiica Alionei.

„Ne trăiam viața liniștit, aveam de toate, inclusiv planuri de viitor. Dar, într-o bună zi, am pierdut totul. În Moldova nu știam pe nimeni. Apoi am înțeles cât de deschiși sunt oamenii ca să ne ajute”, conchide Aliona.

Deblocând cercul vicios al gândurilor negative

Potrivit lui Ion Calcatinge, jurist la FCPS, cel mai des refugiații au nevoie de asistență juridică pe următoarele aspecte: statutul de refugiat în Republica Moldova, condițiile de călătorie spre alte state, condițiile de obținere a statutului de protecție temporară pe care îl oferă aceste state și posibilitățile de întoarcere în țara natală. Deși practică și esențială, acest tip de consiliere nu abordează provocările personale cu care se confruntă fiecare refugiat.

„Refugiații din Ucraina deseori sunt pierduți, nu cunosc foarte multe despre drepturile lor în țara străină în care se află. Astfel ei sunt predispuși unui pericol constant, din cauza vulnerabilității față de știrile false și a altor surse de informare, care le virează informație neclară și eronată. Consider că în aceste momente, prezența persoanelor abilitate, care pot să le ofere consultații vizavi de problemele cu care se ciocnesc, este vitală”, spune Ion Calcatinge.

De la începutul războiului, raionul Criuleni a găzduit 1058 refugiați. FCPS oferă asistență juridică și consiliere psihologică refugiaților din Ucraina, fiind membră a Platformei de Dialog pentru Accesul la Justiție Criuleni, creată în cadrul proiectului „Consolidarea eficienței și accesului la justiție în Moldova”. PNUD și Suedia susțin organizațiile membre ale Platformelor care acoperă raioanele Criuleni, Soroca, Cimișlia și UTA Găgăuzia, în eforturile lor de asistență a refugiaților din Ucraina.

Totodată, PNUD și Suedia susțin platformele pentru a angaja din rândul persoanelor refugiate psihologi, dar și pedagogi care să organizeze activități pentru copiii și tinerii veniți din Ucraina.

„Irina ne-a ajutat enorm. Într-un timp scurt, a reușit să câștige încrederea persoanelor în activitatea de consiliere psihologică, deoarece la prima etapă persoanele refugiate nici nu conștientizau că au nevoie de asistența psihologului, chiar o refuzau”, afirmă Ina Cazacu, coordonatoare de programe la FCPS.

„Am văzut reacții de frică și tristețe după câteva zile aflate în Republica Moldova. Necunoașterea a ce se întâmplă cu rudele rămase în Ucraina îi îngrijorează mult. Adesea refugiați adulți trăiesc emoții de rușine și neliniște sufletească, frică pentru faptul că au plecat și și-au lăsat rudele apropiate singure. Pentru ca să fie ajutați și deblocați de aceste emoții negative este nevoie de asistența unui psiholog sau chiar a unui terapeut”, adaugă Ina.

La Criuleni, Irina e împlinită profesional și simte că datorită muncii sale, e mai puțină incertitudine și deznădejde. Ea speră că va putea reveni curând acasă: „Cu fiecare zi petrecută în Moldova, departe de părinți, îmi doresc și mai mult să mă întorc acasă…”, spune Irina, încercând să zâmbească și să-și ascundă tristețea din ochi.

Articole asemănătoare

Back to top button