fbpx

Ion Druță împlinește astăzi 91 de ani: 10 citate din operele pe care trebuie să le citești măcar o dată-n viață

Ion Druță împlinește astăzi 91 de ani. Scriitorul este apreciat atât în țară, cât și peste hotare, iar operele lui ne dău fiori atunci când le citim.

ZUGO a selectat 10 citate din creațiile prozatorului, care, credem noi, trebuie lecturate măcar o dată-n viață.

  1. Oricât de frumos şi înţelept ar fi fost întocmit calendarul, pentru lumea de la sate adevăratul an începe odată cu înmugurirea, cu acea „frunză verde” cântată din moşi-strămoşi, şi sfârşeşte când acea frunză verde se îngălbeneşte, se desprinde din copac şi cade la pământ, pe-o margine de drum. (Frunze de Dor)
  2. Atunci când trăiau cocostârci pe casele noastre, erau şi ei suflet din sufletul nostru, şi când venea toamna, îi petreceam, ne duceam şi noi cu sufletul până hăt departe, prin ţările calde. Iarna tânjeam fără dânşii, spre primăvară începea a ne suge ochii depărtarea, şi când se întorceau era o mare sărbătoare, pentru că împreună cu dânşii se întorceau şi sufletele noastre zbuciumate. (Păsările Tinereții Noastre)

  3. Cum sunt ei, moldovenii, n-au apucat bine să iasă din sat, că oamenilor a şi început, în taină, să li se facă dor de casă. Aşa ni-e zodia, şi de câte ori va fi să se schimbe vremea, de atâtea ori ne vor durea rădăcinile. (Frunze de Dor)

  4. O sanie — atâta îi trebuie omului şi iar e om. Numai să-i faci o sanie pe care au visat-o toţi lemnarii de pe lume câţi au fost, o sanie pentru care şi cel de sama ta ţi-ar zice bade; o sanie care ar plânge după drum şi drumul după dânsa. (Sania)

  5. Şi iară mă întorc cu gândul la tata, pentru că din tot potopul acela de lume, care a trecut prin viaţa mea, el rămâne figura cea mai dură, cea mai enigmatică. Nu ştiu dacă a fost om tocmai bun, pentru că mai rămâne de discutat ce înseamnă om bun. Ceea ce azi poate fi un cusur, peste o vreme poate fi dovada unor merite, iar ceea ce cândva era prilej de mândrie, azi poate stârni numai zâmbete! (Horodiște)

  6. Oricât de întuneric ar fi fost, ea îl zărea, pentru că atunci când nu mai văd ochii, vede sufletul. (Frunze de Dor)

  7. Tinereţea e o avere pe care fiecare e liber s-o irosească aşa cum îi place. (Biserica Albă)
  8. Zadarnice erau toate. Sufletul şi mintea, ca doi catâri nărăvaşi – când unul se opreşte, nici celălalt nu vrea să tragă. Iar sufletul, vai, sărmanul lui suflet, stătea zgribulit sub şiroaiele ploii de dăunăzi. Iar ploaia turna cu găleata şi tot venea pe-o coastă de deal, o apă tulbure şi mare. De mii de ori a tot încercat el s-o treacă, dar cei doi catâri stăteau morţiş locului şi nici înainte, nici înapoi. (Clopotnița)
  9. Cu fluierul la brâu, venea drept pa maidanul numit şi „matca satului”, venea pe locul cela sfânt unde se făcea joc, unde se lua lumea la trântă, unde se adunau sătenii pentru a se căina unul altuia sau pentru a şedea tăcuţi unul lângă altul, pentru că a fi un neam nu însemnă neapărat a sta zi şi noapte pentru a vedea care e mai mare şi mai tare. (Toiagul Păstoriei)

  10. O, soare balcanic, revărsat peste văile şi dealurile moldave, o, acele iubiri scurte, scânteietoare, istovitoare, cât de mult aduceţi voi în scurta noastră trecere pe acest pământ, şi cât de mult luaţi cu voi pentru a nu le mai întoarce niciodată. (Frunze de Dor)

Articole similare

Close