Financial Times: Solidaritatea demonstrată de SUA, UE și NATO e impresionantă, dar ar putea începe să se destrame
La o lună după invazia Rusiei, părți ale Ucrainei sunt ruine, aproape un sfert din populația ei a fost forțată să-și abandoneze locuințele, iar la Mariupol, Harkiv și în alte localități s-au comis atrocități inimaginabile. Kievul și Guvernul au evitat totuși capturarea, mulțumită rezistenței remarcabile a poporului ucrainean, scrie The Financial Times, citată de g4media.ro.
Iar democrațiile occidentale și-au menținut solidaritatea – după cum a demonstrat-o săptămâna trecută și vizita de trei zile în Europa a președintelui american Joe Biden pentru reuniunile UE, NATO și G7. Fapt ce poate explica apariția primelor indicii cum că Rusia și-ar putea reduce ambițiile militare.
Cu cât va dura mai mult războiul, cu atât mai mare va fi riscul pentru Occident. Aliații au dat dovadă de o fermitate remarcabilă care a prins Moscova pe picior greșit. NATO a fost revitalizată. Consiliul ei de joi a adoptat măsurile necesare pentru a descuraja Rusia să extindă războiul și dincolo de Ucraina, convenind să detașeze permanent patru noi grupuri de luptă în Ungaria, Slovacia, România și Bulgaria. Aliații vestici continuă de asemenea să trimită arme defensive Ucrainei, în ciuda amenințărilor rusești cum că vor fi atacate convoaiele de armament.
Democrațiile au impus totodată sancțiuni care vor produce daune economice considerabile. Institute of International Finance prognozează acum că, dacă luptele vor continua, măsurile guvernamentale și „auto-sancționarea” companiilor străine ar putea șterge cu buretele până la finalul lui 2023 ultimii 15 ani de dezvoltare economică a Rusiei.
Totuși, în acest weekend au apărut și indicii privind neînțelegeri în privința obiectivului final al Occidentului în actuala criză – dar și cu privire la opțiunea de a i se lăsa lui Putin o „cale de retragere”, precum și care ar putea fi aceasta. Unii aliați europeni s-au delimitat de declarația spontană a lui Biden cum că „acest om nu poate rămâne la putere”, la finalul unui discurs dur, dar altfel atent calibrat, susținut la Varșovia.
Chiar dacă ulterior Casa Albă a revenit asupra declarației, clarificând că o schimbare de regim la Moscova nu este strategia formală a SUA, astfel de comentarii pripite pot provoca neliniște printre aliați. Și e probabil ca Putin să profite acum de ea pentru a-și valida propria versiune, după care Vestul e pornit să-i nimicească regimul.
Regatul Unit, deși e unul dintre cei mai activi furnizori de armament ai Ucrainei, a dat de înțeles că nu consideră recomandabilă izolarea totală a conducătorului rus. Secretara de externe Liz Truss a afirmat că unele sancțiuni ar putea fi ridicate dacă Putin și-ar retrage toate forțele din Ucraina și dacă s-ar angaja să nu mai comită „nici o altă agresiune”. Acele sancțiuni s-ar „reactiva automat” în caz că Rusia ar comite o nouă agresiune. Astfel de divergențe indică probabilitatea apariției unor dileme cu privire la orice fel de acord de pace s-ar putea încheia între Kiev și Moscova.
Fisuri au apărut și pe tema impunerii unui embargou european total privind exporturile rusești de petrol și gaz. Cancelarul german Olaf Scholz a avertizat săptămâna trecută că acest lucru ar declanșa o recesiune gravă în Germania și în toată Europa.
Biden s-a oferit să suplimenteze anul acesta livrările de gaz lichefiat către UE cu 15 miliarde de metri cubi, pe lângă cele 22 de miliarde de anul trecut. Dar ele nu reprezintă decât o zecime din cele 155 de miliarde livrate de Rusia.
O altă falie posibilă se referă la natura asistenței militare pentru Ucraina și chestiunea intervenției directe – mai cu seamă în eventualitatea în care Kremlinul va folosi arme de distrugere în masă.
Unica „linie roșie” trasată de NATO constă în insistența ei cum că va „apăra fiecare centimetru” de teritoriu aliat dacă ar fi atacat de Rusia. Biden a formulat săptămâna trecută încă un prag, avertizând că SUA și aliații lor sunt pregătiți să răspundă „asemenea”, adică cu o forță proporțională, dacă Moscova va utiliza arme chimice.
Până acum aliații occidentali s-au surprins chiar și pe ei înșiși cu solidaritatea lor. De dragul Ucrainei și al securității europene, trebuie să sperăm că nu se va dovedi că gradul de unitate realizat până acum și-a atins deja potențialul maxim.
