video | Orașul care respectă regulile a două țări și oamenii care trăiesc cu granița în casă: „Toaleta este în celălalt stat”

De când pandemia a pus stăpânire pe tot globul pământesc, viața oamenilor s-a schimbat considerabil, mai ales pentru cetățenii care au trebuit să respecte două seturi dinstincte de măsuri. Este povestea oamenilor din orașul Baarle – granița dintre Belgia și Olanda.

Monic van der Krogt este proprietara unei terase dintr-un mic oraș belgian, care a fost afectat de pandemie. Ea povestește că pentru prima data își vede localul atât de gol, transmite CNN.

„Nu a fost niciodată atât de liniște. Niciodată!”, spune ea.

Istoria ei este una neobișnuită. Deși orașul în care locuiește este belgian, el este și – parțial – olandez. Asta pentru că, la două minute de mers pe stradă, intri în Olanda.

Belgia, cu un număr dublu de morți față de Olanda, a înterprins restricții mult mai dure, decât vecina sa de la nord. Localul proprietarei nu se mai poate deschide, însă cafenelele de peste drum, care aparțin Olandei își vor relua activitatea începând cu 1 iunie.

„Este într-adevăr o situație nebună. Dar nu o poți schimba, așa că trebuie să respecăm regulile”, a spus Monic van der Krogt.

În Olanda, magazinele au fost deschise de-a lungul crizei, dar cele din Belgia – închise. O proprietară a unui magazin situat pe teritoriul Belgiei a întâmpinat o dificultate, asta pentru că, potrivit regulilor de carantină, Sylvia Reijbroek poate să vândă doar persoanelor cu cetățenie belgiană.

„În această situație de criză, nu primarii sunt cei care au autoritate. A trebuit doar să ascultăm legile”, a declarat unul dintre cei doi primari al orașului Baarle.

Baarle, situat la granița Olandei și Belgiei, este un oraș dintre cele mai neobișnuite zone de frontieră din lume.

Julien Leemans are casă brăzdată de graniță, iar – conform regulilor belgiene – nu poate ieși din casă la cumpărături, deși la ieșirea din casă este pe teritoriu olandez: „90% din casa mea este în Olanda, doar toaleta, în jur de 10% este în Belgia”.

Autoarea articolului: Cristina Stolearenco, stagiară.