video | Dan Meșina, despre cum a stat în pușcărie în Franța și banii câștigați fiind în celulă
Bloggerul Dan Meșina, cel care a deschis câteva patiserii în Chișinău povestește despre cum a stat la pușcărie în Franța, despre cum a ajuns după gratii, ce a făcut timp de 4 ani cât a stat închis și cum a reușit să câștige bani, fiind în detenție, într-un interviu cu Dorin Galben, scrie SHOK.md.
„Am pierdut mulți prieteni în pușcărie. Cineva a dispărut definitiv”
„Ceea ce am trăit în liceu a fost 5% din ce am trăit în pușcărie, m-a întărit enorm, m-a făcut om cu inimă de piatră, nu cu persoanele care se comportă frumos, ci cu cei indiferenți. Am pierdut mulți prieteni în pușcărie. Eu îi numeam prieteni, dar am înțeles că erau doar cunoscuți. Când am ajuns la greu, am înțeles că dacă din 100 de persoane îți rămâne alături una singură, ești cel mai fericit om. Familia a fost alături de mine toate 48 de luni. Aveam foarte mulți cunoscuți, de la Liceul Sportiv, de la afacerea pe care o aveam cu carnea. Au rămas până la final doar 2. Spuneam că voi ieși din pușcărie și voi demonstra că acele persoane au greșit că m-au abandonat în cele mai grele momente. Întrebarea era: ce am eu de la Danu dacă e la pușcărie? Inițial prietenilor le-am spus că am fost condamnat la 15 ani de pușcărie. Atunci s-au pierdut o parte din ei. Cineva a dispărut definitiv, ce s-au gândit: Ce am eu de câștigat de la Danu? Doar va cere ajutor de la mine sau doar voi pierde timp cu el. E dur, dar e adevărul”, a relatat Dan Meșina.
„Am fost cel mai nenorocos deținut”
Acesta spune că a stat în cea mai rea pușcărie din Franța: „Toată pedeapsa mea am așteptat să mi se facă dreptate sau să fiu condamnat. E o pușcărie în care sunt plasate doar persoanele care își așteaptă sentința. În Franța, o persoană poate fi maximum 24 de luni nejudecată. La mine au fost 27. După 24 de luni mi-au mai dat 3 ca termen de așteptare. Cu toate persoanele cu care discutam de acolo, eram vreo 600, spuneau că așa ceva nu au mai întâlnit. Spre ghinionul meu, am fost cel mai nenorocos deținut de acolo. M-au condamnat la 6 ani de pușcărie, nu am fost de acord și am făcut apel și iarăși pluteam, nu era stabilită pedeapsa mea. Am așteptat încă 1 an și 7 luni”.
„Îmi era dator cu 200 de mii de euro. Apăreau și la mine semne de întrebare, dacă marocanul dispare, trebuie să întorc eu banii”
Necazurile au venit de unde nici nu se aștepta. A decis să se implice în afacerea tatăului său, cu carnea: „Noi cumpăram animale, se tăiau la abator și nouă ni se plătea carnea. Abatoarele exportau în Rusia, Belarus, Arabia. Între timp am găsit singur cui să vând carnea. Arabii cumpărau foarte multă carne din RM. În acel an nu era realizare la carne, nu aveam unde vinde. Multă lume deja mă cunoștea, nu era niciodată reținere cu banii, apelau la mine la orice oră. Exportul era închis, am găsit niște arabi, cărora le puteam vinde. Le dădeam carnea, îmi dădeau banii, însă la un moment dat, nici ei nu mai aveau posibilitatea. Spuneau că exportă, iar până vin banii trebuie de așteptat 2-3 luni. Eram gata să le dau carnea și să îmi dea banii după. Băiatul cu care eu lucram o dădea mai departe, din acest motiv, banii erau investiți, dar nu erau scoși. Am văzut că totul se întinde prea mult și am mers în Franța să mă întâlnesc cu el. El plecase acolo să stabilească cu verișorul lui, pentru că îi dădea lui carnea. Îmi era dator vreo 200 de mii de euro. Apăreau și la mine semne de întrebare, era o presiune. Dacă marocanul dispare, rămân eu și trebuie să întorc banii. De unde să îi iau? Cu el am lucrat peste un an, nu au fost niciodată probleme, am căpătat încredere și nu el a venit la mine cu propunerea, dar eu m-am dus”.
„Am luat toți 200 de mii de euro cu mine la aeroport, i-am pus în bagaj, ascunși printre dulciuri”
„În Franța ne-am întâlnit, până atunci era totul pașnic. Mi-a dat vreo 17 mii de euro câte puțin, am început să dau persoanelor. Erau sărbătorile de iarnă, zic, mă întorc în Moldova, încep de la zero. Inițial m-am gândit că voi lucra câțiva ani și voi întoarce fiecare ban. Aveam bilet să vin acasă pe 6 ianuarie. El mă sună și spune că s-a hotărât cu banii. Nu înțelegeam: Toți banii? Zice: Da, toți. Îmi dă 200 de mii de euro, deja îmi făceam planuri, mi-am schimbat biletul pe data de 3 ianuarie, să plec rapid acasă. Am luat acei bani cu mine la aeroport, i-am pus în bagaj, ascunși printre dulciuri, a fost greșeala mea că nu am vrut să îi declar, nu am avut timp să îi transfer sau să trimit la rutieră. Toate mi-au ieșit din cap”, a continuat Dan.
„Am fost reținut la aeroport. Banii erau furați, iar eu – acuzat că am participat la furt”
La aeroport era așteptat de poliție: „Între timp cei doi verișori au fost arestați. Făcuseră un furt de peste 700 de mii de euro, o parte din bani au fost depistați la ei, alta era la mine. Au spus unde sunt acești bani. La secția de pașapoarte stăteau 4 polițiști, eu nici cu gândul, dau pașaportul, băiatul care îl verifica dă din cap: E el. M-au reținut, m-au interogat. Le-am spus că am primit o datorie. M-au întrebat dacă știu că acești bani au fost furați. Aveam poze la recipisă că îmi datora banii, nimic. Acet furt a fost făcut de 3 persoane: cel care îmi datora banii și 2 frați, cei doi frați fiind verișorii lui. Banii au fost furați de la persoana care le datora lor. Când s-au făcut interogările, mi-au spus că mă așteaptă pușcărie, că aș fi participat la furt. Nu vroiam nici bani, doar să revin acasă. Mi-am luat un avocat din Rusia, care îmi dădea speranțe mari. Mi s-a dat mandat de arest pe 48 de ore, ei presupuneau că eu am fost a treia persoană. Ulterior am avut confruntări și am aflat că unul dintre frați spunea că eu am fost la furt, ca să-și apere fratele. Spunea că am făcut cu ei tot planul. Mi s-a dat mandat de arest pe 12 luni. Te pune în pușcărie și urmează ancheta. A durat 27 de luni”.
A ajuns la pușcărie pe 7 ianuarie, de Crăciunul pe stil vechi: „În ziua când am fost reținut am rugat polițistul să-mi permită să-l sun pe tata. I-am spus să stea fără grijă, că totul va fi ok. M-au arestat și de atunci, 3 săptămâni nu am mai putut vorbi nimic cu familia. Avocatul a fost cu mine în primele zile, apoi l-am văzut după 3 luni, nici nu a venit la un interviu în acest timp.
„Orice deschidere de ușă era o speranță că plec acasă. Toți 4 ani au fost o așteptare pentru mine”
Dan s-a pomenit în unul dintre cele mai prost dotate penitenciare din Franța: „Când nu știi limba, îți dă un traducător, la interogatorii. La pușcărie, totul prin semne. Primele 4 zile nu am făcut nici duș, nimic, îți dă o cameră la un etaj pentru noi veniți, ești de unul singur și încet încet intri în ritmul pușcăriei. În viața mea nu am avut vreo discuție cu cineva care a fost deja la pușcărie, cel puțin să-mi explice cum e. Acum deja eu le-am explicat prietenilor mei, eu nu știam nimic, orice deschidere de ușă era o speranță că plec acasă. Toți 4 ani au fost o așteptare pentru mine: așteptam judecata, la fiecare 3 luni eram scos pentru interogări. Eram credincios, spuneam că Dumnezeu îmi va face dreptate, eram gata să lucrez 20 de ore din 24 în construcții, doar să nu stau închis. Pușcăria m-a învățat să fiu o persoană răbdătoare, să pot asculta. Mă gândeam la familie, oare ce face mama acasă”.
„În pușcărie, cineva mi-a propus iPhone4, cu 1500 de euro, când la libertate costa 100”
Primul telefon cu internet l-a avut peste 5 luni: „M-a cunoscut cineva că sunt și eu moldovean. M-a întrebat dacă vreau să sun acasă. Îmi dă printre gratii un telefon micuț cât o brichetă. Credeam că își bate joc. La telefoanele celea bateriile țin 5-7 minute, când sunt noi, acela era uzat, într-un minut trebuia să spun totul. I-am dat numărul și deja tata mă suna. O dată în săptămână puteam să nimeresc cu el într-o ogradă și îi transmiteam ce să le spună părinților, până mi-am cumpărat și eu un telefon micuț. După 5 luni, cineva îmi propune iPhone4, cu 1500 de euro, când ele la libertate costau 100. Ești gata să dai orice bani, l-am luat, peste câteva zile mi l-au depistat, erau controale. M-au dus în secția de izolare. Mi-au dat o preîntâmpinare. Ulterior am primit și o pedeapsă de 6 luni, pentru că au fost depistate 6 telefoane la mine, cât am stat închis. Era ușor de găsit un telefon, dacă aveai bani. Problema era cât va ține acel telefon la tine, trebuia să găsești metodă să-l ascunzi. Când venea controlul, 8-10 persoane căutau concomitent”.
„Cu foarfeca de unghii am tăiat 2 zile în mobilier”
Erau diferite metode de a-l ascunde. În mobilierul în care puneam haine am săpat vreo 2 zile cu foarfeca de unghii, am făcut loc fix pentru telefon și deasupra am lipit un ziar. Era cea mai bună metodă și am găsit-o doar spre final. Un an și ceva nun mi-au găsit telefonul. Până tunci îl ascundeam în salteaua pe care dormeam, cum veneau direct acolo căutau, prin mâncare, unt, spagheti, orez, dar acolo găseau foarte ușor.
Cu ce se ocupa în detenție, cum a început a face bani din Instagram, stând la pușcărie, și ce decizie a luat instanța, în cele din urmă, vedeți în interviul de mai jos:
