podcast „Noi și Europa” | Educația mediatică – un instrument eficient pentru combaterea dezinformării pe termen mediu și lung

Lupta împotriva dezinformării și știrilor false reprezintă un subiect de interes la nivel global. În țările democratice, dezbaterile privind instrumentele eficiente de combatere a dezinformării sunt tot mai prezente, iar discuțiile privind rolul statului în acest proces sunt contradictorii, fiind invocate potențiale abuzuri și derapaje instituționale împotriva presei incomode din punct de vedere politic. Totuși, în jurul aflabetizării mediatice, există un consens larg legat de necesitatea educării publicului larg privind modul în care să identifice o știre falsă și să raporteze corect la fluxul informațional zilnic.

Educația mediatică reprezintă, la ora actuală, una din metodele cele mai eficiente de sporire a „imunității” împotriva dezinformării și propagandei. În Republica Moldova, Centrul pentru Jurnalism Independent a dezvoltat mai multe proiecte axate pe promovarea educației mediatice.

Vom discuta la podcastul „Noi și Europa” despre rezultate și impactul acestor activități, dar și rolul statului și societății civile în dezvoltarea educației mediatice, alături de Anastasia Nani, directoare adjunctă a Centrului pentru Jurnalism Independent.

Republica Moldova este victima unui război informațional care a devenit mai pronunțat chiar înainte de războiul din Ucraina, atunci când s-a schimbat guvernarea cu una pro-europeană. Cel puțin așa am observat eu, în preajma campaniei electorale. În contextul pandemiei, războiului, crizelor prin care trece Republica Moldova, vedem cât de importantă este informarea corectă și cât de valoroasă este, în general, informația. Voi, la Centrul pentru Jurnalism Independent, ați lansat un proiect de educație media pentru tineri. Ce reprezintă educația mediatică? Căror probleme sistemice încearcă să le răspundă acest proiect pe care îl implementați voi, deja de câți ani?

De mai mulți ani. Haideți, o să încerc să explic mai pe larg ce face Centrul pentru Jurnalism Independent pe acest segment. Întâi de toate, pe lângă faptul că CJI este prima organizație de media care a venit în susținerea jurnaliștilor, de mai bine de cinci ani, Centrul pentru Jurnalism Independent, are, în strategia sa, un obiectiv foarte clar prin care încercăm să dezvoltăm gândirea critică. Este vorba despre educația media. Este un obiectiv inclus în strategia Centrului pentru Jurnalism Independent. Pornind de la acest obiectiv, am dezvoltat mai multe proiecte. Să le iau pe rând. Întâi de toate, CJI, încă prin 2017, a pornit o serie de lecții pentru elevi, în școlile din Republica Moldova. Mergeam cu aceste lecții de educație media, cu jurnaliști de la instituții media independente, care vorbeau despre importanța unei informări corecte. Ne-au bucurat acele rezultate, așa că, mai tîrziu, Centrul pentru Jurnalism Independent a reușit să dezvolte curricula pentru disciplina opțională ,,Educația pentru Media’’, introducând-o, pe parcursul câtorva ani, la toate treptele școlare. Este vorba despre treapta primară, treapta gimnazială și treapta liceală, mai nou. Am început-o prin 2019.

Deci, în curriculum-ul școlar, copiii au deja această opțiune?

Da, cu ajutorul profesorilor, a parinților și a elevilor mai mari, ei au posibilitatea să aleagă opțional această disciplină, din multitudinea de discipline opționale. Ce facem noi este să instruim, înainte de toate, profesorii, învățătorii care vin la training-urile noastre. Învățăm, timp de trei zile, ce este educația pentru media și de ce este important ca informația pe care am inclus-o în manuale să ajungă la elevi. Noi am tipărit și manualele, așa că profesorii care vin la training-urile noastre au posibilitatea să ia manualele de la noi și să le ducă, respectiv, în clasele lor. Le oferim tot suportul pentru a continua acest proces.

Pe lângă cursul opțional ,,Educația pentru media’’, mai avem o serie de alte instrumente pe care noi le punem la dispoziție tinerilor. Este vorba despre platforma mediacritica.md, în care învățăm consumatorii de media să gândească critic, cum ar trebui să arate un produs media de calitate. Avem podcastul Cu minte, care, iată, are mai mulți ani de când îl producem. Lansăm constant câte o ediție, care este informativă, interesantă, cu experți din domeniu. Și nu doar. Mai nou, chiar săptămâna trecută, am fost la o premieră la teatrul „Guguță”. Cu ajutorul nostru, au lansat premiera PikPok.online@guguță. Este vorba de un spectacol pentru copiii mai mici, preșcolarii și cei din clasele primare. Am pornit această idee urmărind copiii noștri, la Centrul pentru Jurnalism Independent, pentru că avem mai multe colege cu copii și, pentru că la un moment dat am tradus o carte pentru copii, o carte scrisă de o expertă din Țările Baltice, am tradus-o în română. Este vorba despre un manipulator. Și, iată, în 2021, am făcut cu cei de la teatrul Guguță și Asociația ,,Talinka’’, un spectacol în format online. Iar, mai nou, am reușit să-l punem în scenă cu ajutorul lor. A fost o premieră fantastică și acum ne dorim să o aducem și vorbitorilor de limbă rusă, copiilor din comunitățile vorbitoare de limbă rusă.

Cine sunt principalii beneficiari ai educației mediatice? Ne-ați spus că sunt copiii de vârstă școlară, clasele mai mici și gimnaziale și liceenii. Vreau să vă întreb: în câte școli din Republica Moldova ajunge acest program al vostru?

Cert este că am ajuns în toate raioanele din Republica Moldova. Și, dacă nu greșesc, am ajuns și în stânga Nistrului, partea cealaltă. E mai complicat să ajungi, pentru că e o altă situație, dar ne-a reușit în câteva școli să ajungem și acolo. Am ajuns în Găgăuzia, iarăși o zonă în care, credem noi, trebuie să fim prezenți. Dcaă nu greșesc, în acest an ne putem lăuda cu o cifră totală de 606 de profesori instruiți, circa 16000 de elevi care au studiat sau studiază în continuare cursul de ,,Educație pentru media’’ și sute de școli în care acest curs a ajuns. Eforturile noastre nu se opresc aici, pentru că trebuie să depunem, în continuare, efort constant și pe termen îndelungat.

Ne-ai povestit, iată, de manual, de spectacole, de instruirea profesorilor. Ce instrumente de predare, de învățare, sunt utilizate în acest proiect?

Înainte de toate, noi oferim aceste manuale și, pe lângă asta, am oferit profesorilor o platformă separată, educația.mediacritica.md, unde vor găsi un amalgam de isntrumente. E vorba despre tutoriale, pe care le pot folosi în cadrul lecțiilor, tutoriale în care explicăm niște noțiuni care sunt incluse în manuale: sexting, cyberbullying și noțiuni din astea mai moderne. Bineînțeles, acolo pot găsi link-uri către jocuri, pentru că am dezvoltat și jocuri, la un moment dat, pentru elevi, pentru a-i atrage. I-am provocat să se pună în pielea unui jurnalist, ca să înțeleagă cum funcționează această bucătărie și am dezvoltat un joc numit ,,Insula Adevărului’’. Avem mai multe astfel de instrumente.

Ce impact au aceste cursuri de educație mediatică? Cât de deschiși sunt profesorii? Ce înțeleg copiii din ceea ce ați observat?

Din observațiile noastre, inițial, când vin profesorii la instruirile privind ,,Educația pentru Media’’, nu înțeleg întotdeauna cât de utilă ar putea fi și de ce este important ca acest curs să ajungă în școala lor. Am avut situații când încurcau ,,media’’ și ,,mediu’’. Credeau că vin la altă instruire ca, la final, să se convingă cât de importantă este informația pe care le-o oferim. Acum cifrele cresc de la un an la altul și noi constatăm creșteri și solicitare tot mai mare din partea profesorilor, pentru că noi facem instruile parțial în primăvară și la sfârșitul lunii august. Pe parcursul anului, profesorii ne tot scriu și ne întreabă când urmează noi instruiri, pentru că ar vrea să participe și ei, să aducă acest curs în școli. Constant încercăm să înțelegem cât de util este acest curs elevilor.

Recent, anul trecut, am făcut și o cercetare printre cei mai mari, pentru că este mai ușor să discuți cu cei mai mari, ca să înțelegem cu ce nivel de cunoștințe au pornit la început de an și cu ce nivel de cunoștințe au ieșit la sfârșit de an. Am înțeles că s-a constatat o îmbunătățire evidentă a cunoștințelor în domeniul educației pentru media. Respectiv, au ieșit cu o gândire critică antrenată. Noi le spunem ,,mesageri ai gândirii critice’’, pentru că vrem să credem că, prin intermediul acestor elevi, ajungem și la părinții, bunicii lor, care, seară de seară, privesc televizorul sau fac scroll pe facebook și alte rețele sociale.

Ce informații consumă tinerii în general? În afară de ceea ce învață la școală.

Ce consumă tinerii în general? Sigur, rețelele sociale sunt la ordinea zilei și nu o să mă duc departe. Mie îmi place să-i urmăresc pe cei pe care îi am în preajmă. Uneori și în transportul public sunt curioasă în ce măsură stau oamenii în telefoanele mobile, deși asta nu înseamnă că mă uit ce consumă neapărat. E evident că se stă foarte mult pe rețelele sociale și, ca să nu merg departe, o am pe fiica mea de nouă ani. Aduce de la școală instrumente noi, de care nu auzisem, de informare sau de distracție, cum ar fi jocuri, de exemplu. Unii sunt de părerea că trebuie să lucrăm mai mult cu populația adultă. Eu sincer cred că trebuie să lucrăm și cu cei mici, pentru că ei sunt cei care vor decide viitorul de mâine. Ei sunt cei care își pot educa părinții și bunicii, de ce nu. E bine, probabil, să le oferim libertate, dar să știm anumite limite cum să impunem. Așa că rețelele sociale sunt la ordinea zilei și ocupă tot mai mult teren în spațiul public și în spațiul nostru, ca cetățeni, zi de zi.

Asta înseamnă că și informația despre situația din Republica Moldova ajunge la tineri, la copii. Cum percep ei, de exemplu războiul? Acesta este un eveniment care ne preocupă pe toți acum.

Probabil, trebuie să discutăm și cu ei, și cu tinerii, despre impactul războiului din țara vecină. Probabil, nu-i putem izola. La fel, au acces la această informație, dar e important să putem comunica la nivelul lor sau într-un limbaj cât mai simplu despre aceste provocări și să-i atenționăm că toată informația asta poate veni la pachet cu pericole de dezinformar. Să fie atenți la felul în care o citesc, în care o analizează și, bineînțeles, să includă butonul cu gândirea critică. Ne poate afecta pe toți o știre care nu e scrisă cu bună credință.

Cum percep și cum tratează tinerii informația? Să vorbim un pic de adolescenți, pentru că ei înțeleg, deja, mai multe lucruri. Ei de unde se informează, pe lângă rețelele de socializare? Bănuiesc că nu sunt site-urile oficiale guvernamentale.

Când am avut ocazia să vorbesc cu adolescenții, de fiecare dată eram curioasă, înainte de toate, să văd de unde consumă informație, de unde se informează, care este instituția media pe care o accesează zilnic. De instituții media nu pream am auzit, am auzit, în schimb, foarte mult, că fac scroll fie pe facebook, fie pe tiktok. Și yiktok-ul ocupă tot mai mult teren în viața noastră, în viața adolescenților în mare parte, pentru că devine tot mai popular. Tiktok-ul vine la pachet cu foarte multe provocări, cu foarte multe informații tăiate sau scoase din context și care pot manipula, pot dezinforma.

În ce măsură această educație mediatică pe care voi o oferiți crește interesul tinerilor pentru știrile și articolele din surse verificate, aduse într-un mod corect?

Noi vrem să credem că informația inclusă în manuale sau informația transmisă de profesori face ca interesul adolescenților să crească față de informația de calitate. Vrem să credem că învață să acceseze sursele primare, inclusiv cele guvernamentale și știu să discearnă acolo unde avem manipulare și acolo unde avem informație de calitate, echilibrată, din toate sursele. Documentată ca la carte. Niște produse jurnalistice documentate cu bună credință.

Voi acum, ca organizație non-guvernamentală, încercați să faceți o punte între guvernare, autorități, cei care furnizează informația și școală.

Ne-a reușit să introducem cursul opțional ,,Educație pentru media’’cu ajutorul Ministerului Educației și Cercetării. Aveam semnat cu această instituție și un memorandum. Pe partea de autorități, cumva, în Republica Moldova, societatea civilă este cea care și-a asumat rolul de lider pe segmentul de educație media și lupta cu dezinformarea. Avem colegi și de la alte organizații, care fac multe lucruri bune și importante când vorbim despre acest scop comun: educația pentru media și un consum cât mai calitativ a unei informații. Deci acum autoritățile au un rol, cumva, mai pasiv. Acum ne-am propus, la CJI, să coalizăm organizațiile non-guvernamentale în jurul ideii de a elabora o strategie de alfabetizare media. Și, prin această strategie, să identificăm instituția publică de stat cea mai recomandată pentru a prelua politicile în domeniul educației pentru media sau a alfabetizării informaționale și media. Prin această strategie să trasăm niște direcții clare de dezvoltare a acestui domeniu în Republica Moldova. Asta s-a întâmplat în alte state, țări europene, despre exemplele cărora ne place să discutăm adesea, dar în Republica Moldova nu se întâmplă așa deocamdată. Iată de ce credem că autoritățile ar trebui să preia un rol activ în acest proces, să-și asume politici în acest domeniu, iar societatea civilă să aibă rol de partener în tot ce înseamnă alfabetizare media și informațională.

De asta și întrebam. Statele europene, în special statele baltice, pun un accent foarte mare și important pe educația media a tinerilor, anume în acest context al dezinformării și al războiului informațional tot mai pregnant. Aveți exemple despre cum acționează sau ce fac alte state în această direcție?

De exemplu, acum câțiva ani, am fost în Letonia, la Ministerul Culturii și autoritățile de acolo ne-au vorbit despre felul în care lucrează ei pe acest segment. Au strategii elaborate, ei sunt cei care înțeleg că educația pentru media și lupta cu dezinformarea trebuie să fie o prioritate a statului, iar societatea civilă să aibă rol de partener în tot acest proces. Sperăm și noi să ajungem, cumva, la nivelul țărilor baltice. Autoritățile sunt cele care ar trebui să ia „taurul de coarne” în acest process.

Voi lucrați mult cu profesorii. Voiam să întreb dacă profesorii nu sunt niște victime ale dezinformării? Știm cu toții peisajul informațional al Republicii Moldova.

Din păcate, victime ale dezinformării pot fi nu doar profesorii ci și noi, uneori, în special în situații de criză, când suntem mai emotivi, supuși unor provocări. Și noi am putea cădea în aceste capcane ale propagandei, manipulării, dezinformării. Bun, nu durează foarte mult rolul ăsta de victimă, dar cu toții suntem, cumva, expuși acestui pericol. Nu doar profesorii, nu doar elevii, ci și fiecare dintre noi. Am auzit jurnaliști cu experiență, de la instituții media independente, spunând că au fost situații când au crezut pentru o clipă anumite știri false. Cert e că cei care sunt de partea cealaltă a baricadei își îmbunătățesc anumite instrumente de a transmite informația care și-ar dori să ajungă la noi. Cumva, cu scopul de a exclude gândirea critică din acest proces de consum al informației.

Ați observat și anumite narațiuni pe care le consumă mai ușor tinerii?

Cred că ei sunt cei care gândesc mai critic. Nu s-a făcut o cercetare ca să putem stabili foarte clar ce narațiuni ajung mai ușor la ei, dar acum, că avem această criză energetică, o parte a populației poate fi manipulată cu titluri exagerate despre situația din domeniu, despre felul în care se descurcă autoritățile. În special, am observat asta în presa de limbă rusă, dar și în cea de limbă română, ca să fim corecți.

Pe lângă educația pentru media, CJI desfășoară constant monitorizări de presă, monitorizări ale portalurilor de știri, dar și a posturilor de televiziune. Pentru portalurile de știri, avem un instrument căruia îi spunem mediaradar. Avem și o platformă dedicată acestor monitorizări. Periodic, încercăm să vedem cât de calitative sunt informațiile care ajung la consumatorii de media, dându-le și un anumit rating de încredere. De obicei, monitorizăm în jur de 40 de portaluri. Exercițiul pe care l-am făcut noi imediat când a început războiul a fost să vedem cum au reflectat 40 de instituții media online, timp de două zile până la începerea războiului și două zile după începerea războiului. Bineînțeles că tabloul este foarte pestriț și am avut foarte multe instituții media care au depus efort pentru a informa obiectiv și corect. Am avut însă, din păcate, și instituții media care au fost la limita manipulării.

Pe partea de televiziune e și mai interesant. Dacă până la război aveam emisiuni informative și analitice retransmise din Federația Rusă și exista un anumit număr de instituții afiliate politicienilor, care retransmiteau informații de la Moscova, imediat cum a început războiul aceste instituții de presă nu au spus nimic despre război. Până acum încerc să găsesc o explicație: de ce un subiect atât de important, de interes public, nu a fost reflectat de aceste posturi de televiziune? Autoritățile au luat măsuri și a fost interzisă retransmiterea emisiunilor din Federația Rusă, dar, oricum, aceste posturi ar fi trebuit să reflecte subiecte de interes public precum este războiul de la hotar cu Republica Moldova. Au ales să tacă. Au luat tactica struțului, cu capul în nisip.

Pe TikTok-uri și Instagram ajung nu doar produse distractive, ci și informația aceasta de propagandă, manipulatorie.

În primul rând, probabil, această informație de propagandă și manipulatorie. Din câte știm, în Republica Moldova, online-ul deocamdată nu este reglementat. Rrespectiv, foarte multă propagandă și manipulare din presa tradițională a migrat către rețelele sociale. Și dacă Facebook-ul este, cumva, o platformă de dezbateri, deși avem foarte multă incitare la ură, hate speech, dezinformare și pe Facebook, dar avem încă, cumva, minți luminate și oameni care știu să dezbată anumite subiecte de interes public, păi pe TikTok lucrurile sunt diferite. Instagram-ul e mai mult o platformă comercială, dar pe TikTok lucrurile sunt, cumva, încă necontrolate și cred că ar trebui să ajungem și noi pe acele tărâmuri ca să îî informăm pe tineri. Să ajungem pe platformele unde stau ei, să le vorbim în limba lor. Să mergem acolo unde stau ei. Și dacă stau pe TikTok, probabil ar trebui să ajungem și noi pe TikTok.

Cu informație verdică, credibilă.

Exact. Cu instrumente care îi vor ajuta să gândească critic, să analizeze și să înțeleagă că nu tot ce zboară se consumă și nu tot ce li se oferă pe TikTtok trebuie luat drept adevăr. Să înțeleagă, dacă este un context mai larg, să facă o analiză proprie, să meargă la surse primare, la informații de calitate oferite de instituții de presă