Poveste dureroasă în presa italiană: Viorica, moldoveanca vorbitoare de șase limbi străine, înmormântată fără preot la Florenţa

O femeie din Republica Moldova a murit pe stradă, la vârsta de 45 de ani, într-o colibă de lemn din grădina Spitalului Careggi din Florenţa. După moartea singuratică a femeii, presa italiană a plecat în căutarea trecutului său. Era o fată frumoasă, avea o diplomă de facultate şi vorbea șase limbi străine, scrie presa italiană.

Uitată de toată lumea, la înmormântarea de la Trespiano au fost prezente cinci persoane și nici măcar un preot. Un alt om fără adăpost a murit fără să apară la ştiri  – o moarte alcoolică, ciroză hepatică. Povestea ei apare pe larg în presa italiană, citată de Mediafax.

Jurnaliştii au întâlnit-o pentru prima dată pe Viorica pe 20 octombrie 2011. „Vin din Moldova (n. r. – Republica Moldova) şi am pierdut totul – declara pentru Corriere Fiorentino. Mi-am pierdut soţul, casa, locul de muncă”, le-a spus femeia.

A fost ajutată de autorităţi, iar Viorica a revenit la o viaţă decentă. A început să lucreze ca interpretă pentru un judecător. Nu câştiga mult, doar cât să-i ajungă pentru a cumpăra mâncare. Din nefericire a continuat să bea, iar în coliba ei erau mereu sticle de vin.  Un vin alb, ieftin, dar care îi distrugea stomacul.

Toți banii pe care îi câștigasem au fost cheltuiți pe alcool. Ar fi putut să-şi refacă viaţa, să închirieze o casă, să redescopere iubirea, dar în adâncul sufletului său era întuneric. Mulţi i-au spus să meargă la terapie, dar a refuzat și și-a ascuns chinul.

Apoi, punctul de cotitură: s-a angajat casieră. Era aceeaşi persoană, dar cu o înfăţişare diferită, mult mai îngrijită. Unghii lungi, păr vopsit, strălucitor. Reuşise să învingă soarta. Cu ajutorul unui articol de ziar, a izbutit să-şi găsească de lucru. În sfârşit, avea o nouă viață și era fericită.

Accidentul care i-a readus fantomele

Locuia într-un azil de bătrâni şi își cumpărase o maşină nouă. Suferise un accident rutier, dar a scăpat cu viaţă ca printr-un miracol. A stat internată în spital și a încetat să lucreze. Nimeni nu mai ştia nimic despre Viorica. Apoi, într-o zi, a dat un telefon: „M-am întors să locuiesc în baracă”.

Un accident a fost suficient pentru a-i readuce fantomele trecutului. Alvaro, un medic voluntar s-a îndrăgostit de ea, ajutând-o cu tratamentul. Apoi, a ajutat-o şi preotul bisericii Sf. Ioan Botezătorul, unde mânca în fiecare zi prânzul şi cina gratis.

Doar ei mai existau în viața ei. Au insistat, la rândul lor: „Trebuie să te vindeci, trebuie să te întorci la clinică”. Viorica a refuzat. Într-o zi, a sunat telefonul, iar doctorul, de cealaltă parte a receptorului, a făcut tristul anunţ: „Viorica a murit”.

Cel mai ieftin sicriu cumpărat de cei putini care au cunoscut-o. La morgă au venit Marius şi Adrian, doi oameni fără adăpost cu care a împărţit nopţi alcoolice.

După înmormântare, în cabană Vioricăi au fost găsite fotografii de la nuntă. Fostul ei soţ, un italian, locuieşte la Rimini. Viorica a locuit cu el aproape 10 ani. Tatăl Vioricăi a murit când ea era mică, iar mama ei a murit răpusă tot de alcool.