foto | „În locul piesei Ani de Liceu, auzim notificările”. Câțiva absolvenți ne-au povestit ce le-ar fi plăcut să facă cu ocazia ultimului lor sunet
Această zi ar fi trebuit să fie unică în viața lor – a absolvenților de liceu. Dis-de-dimineață, îmbrăcați la patru ace și cu flori în mâini, tinerii ar fi mers pentru ultima oară la ceremonia de încheiere a anului școlar. ZUGO a intervievat câțiva absolvenți, iar aceștia ne-au mărturisit că au visat la ultimul lor sunet, și-au imaginat cum ar fi decurs această zi specială.
În condițiile actuale, majoritatea dintre ei și-au luat rămas bun pe rețelele de socializare, iar clopoțelul „a sunat” pentru ultima dată pe ZOOM.
Lena Gladun: „Astăzi, la Filarmonica „Serghei Lunchevici” trebuia să fie Gala absolvenților Liceului Teoretic „Spiru Haret”. Clasa a 12-a „A”, din care fac parte și eu, trebuia să danseze Ciuleandra și să își primească diplomele de absolvire. Mamele trebuiau să ne susțină cu aplauze, în timp ce tații să își ascundă lacrimile cu mâinicile sacourilor. Profesorii trebuiau să țină discursuri motivaționale, în timp ce elevii aveau să se îmbrățișeze și felicite reciproc. Avea să uităm de certuri, neînțelegeri sau conflicte. Avea să ne urăm tot ce este mai bun. Totul urma să fie sincer și plin de emoție. Însă nu a fost să fie. Nici costumele naționale și nici rochiile de vals nu vor fi purtate de noi. Trebuia sa primim venieta, acum o vom primi in format pdf. Ce facem azi? Ne felicităm pe rețele de socializare. Deocamdată am primit două felicitari pe Instagram, cinci pe Messenger si tot cam atâtea pe Reddit. Avea să ținem minte mirosul de parfum din sală, abundența de flori și cântecul „Ani de Liceu” pus pe repeat, dar o să ținem minte doar sunetul notificărilor telefonice.Totuși, nu e chiar atât de rău. Trecând împreună prin această criză, am uitat de rivalitate și am devenit mai uniți. We’re all in this together (Suntem cu toții împreună)”.
Adrian Gherman: „Pentru mine ultimul sunet se asociază cu o ultimă întâlnire. Niciodată nu am fost adeptul careului organizat în ultima zi de școală, întrucât mereu stăteam cu orele în picioare, îmbrăcați toți la patru ace și așteptam mai repede să mergem să sărbătorim finalul a încă unui an. Încă din clasa întâi îi priveam pe cei care absolveau și ma întrebam cum e sa fii unul dintre ei? Cum e să te despărți de cei cu care ai lucrat cot la cot timp de trei ani? Cum e să te desparți de profesorii ce ți-au luminat drumul timp de atâția ani? An de an mă simțeam tot mai aproape de aceste emoții, însă nu a fost sa fie. Dacă în toți anii fugeam imediat ce careul se termina și plecam toți să sărbătorim, anul acesta probabil am fi stat cu profesorii să schimbam ultimele vorbe înainte de o despărțire de lungă durată”.
Moșanu Marinela: „Cred că astăzi aș fi fost cuprinsă toată de emoții, griji, dar în același timp aș fi fost fericită și mândră că finalizam cu brio încă o etapă importantă din viața noastră! Acest moment ar fi fost unul memorabil, pentru că toți absolvenții am pregătit câte un număr inedit și desigur – dansul, care cu mare nerăbdare așteptam să-l dansăm, cel puțin eu! Cred că astăzi ar fi fost foarte multă agitație, pregătiri, repetiții, ca totul să fie perfect! Toți ar fi fost îmbrăcați la patru ace, mai frumoși ca niciodată și plini de curaj pentru a trăi această clipă, când toți te privesc, te admiră, când cei dragi îți sunt alături și știi că asta e ultima ta șansă de a te simți elev. Ceea ce m-ar fi făcut să memorez această zi ar fi fost emoțiile trăite alături de colegi, munca în echipă și desigur fețele părinților și ale profesorilor, cărora le-aș spune un sincer și mare mulțumesc pentru tot! După gală, cred că toți ne dăm seama că petrecerea ar fi continuat, nu știu unde, nu știu cum, dar alături de colegi și până dimineața, asta e sigur!
Cu părere de rău, nu a avut loc totul așa cum ne-am fi dorit, însă acești ani de liceu mi-au oferit cunoștințe, oportunități de dezvoltare, prieteni și clipe memorabile! E important să folosești și să savurezi fiecare moment la maxim, pentru că timpul nu-l poți întoarce înapoi!”
Mihaela Trifan: „Pentru mine, anii petrecuți la liceu au fost perioada de maturizare în care am avut cele mai frumoase momente petrecute cu colegii. M-am transformat din copil în matur. Noi am fi dorit să avem parte de un 31 mai la fel ca și celelalte generații, să experimentăm acele emoții și să organizăm un bal pe cinste”.
Maxim Guvir: „12 de ani de chin se rezumă la un mare regret asupra faptului că nu m-am simțit nici pe o clipă absolvent. Deși toți se bucură de BAC-ul anulat, de lipsa școlii, eu cred că am fost lipsit de o etapă foarte importantă din viața unui om. Ar fi decurs ziua aceasta cu lacrimi, nostalgie și o imensă bucurie în suflet. Ziua aceasta ar fi încheiat o etapă și ar fi dat start alteia. Ce înseamnă până la urmă a fi școlar, daca n-ai fost la primul sunet, în clasa 1, și la ultimul, în clasa XII-a?”
Loredana Cuciuc: „Cu nostalgie în suflete, realizăm acum că au zburat în grabă anii de liceu – cea mai frumoasă și cea mai intensă etapă a vieții noastre. Liceul a fost pentru noi o adevărată casă. Locul în care am învățat să fim noi înșine: sinceri, curioși, glumeți, prietenoși, deschiși spre noi încercări și visători. Anul acesta urma să fie un altfel de ultim sunet, unul special și unic – ultimul de acest fel. Într-un an obișnuit, ziua aceasta ar fi arătat total diferit. Ne-am fi adunat toți cu zâmbetele pe față și inimile pline de emoții în fața școlii, locul care a fost martorul primelor noastre experiențe, celor mai sincere bucurii, dar și al eșecurilor din cursul formării noastre. Această zi ar fi adunat atât de multe îmbrățișări sincere, cuvinte calde, zâmbete și lacrimi, făcându-ne să conștientizam trecerea noastră în viața de adult. Un ultim sunet perfect însemna prezența oamenilor dragi, a colegilor care au parcurs alaturi de mine etapa de liceu și a profesorilor, cărora le suntem recunoscători pentru lecțiile de viață. Suntem unicii care nu s-au putut bucura pe deplin de acest sfirsit, dar totuși sperăm că cel puțin virtual vom putea păstra conexiunea dintre noi și asteptăm cu nerăbdare să ne revedem”.
Iana Macoviciuc: „Consider că, fiind absolvent, ultimul sunet are o semnificație mult mai importantă, acesta fiind într-adevăr „ultimul” sunet în viața de elev. Pentru mine și părinții mei această zi e plină de emoții și trăiri. Suntem generația 2020, care a avut și noroc, dar și ghinion. Nu am reușit să savurăm cu adevărat ultimele momente ale vieții de școlar, iar ceremonia de încheiere se petrece online, astfel devenim „generația ZOOM”. Mulțumesc școlii, profesorilor, dirigintei și colegilor pentru ani frumoși, încărcați de amintiri. Următoarelor generații le urez să prețuiască timpul petrecut la școală, pentru că acești ani sunt unici în viața fiecăruia”.
Dascal Caroline: „Ultimul sunet, ultimul careu… aceasta este ziua pe care am așteptat-o cel mai mult anul acesta. Mi-aș fi dorit enorm ca aceste ultime amintiri să fie altfel: careu, baloane, vals, discursurile dirigintei și al directoarei, dar asta e, nu a fost să fie. Mă visam deja stând în fața colegilor mai mici, la careul dedicat ultimului sunet, cu baloane în mână, toca pe cap, dansând și savurând ultimul nostru vals. Urma apoi să plecăm în sălile de clasă, unde diriginta trebuia să țină un ultim discurs, să mai vorbim, să ne amintim clipele frumoase petrecute împreună, să mulțumim profesorilor care ne-au ghidat în acești trei ani. S-au dus cei trei ani de liceu, cei 12 ani de școală, dar, cu toate acestea, amintirile create pe parcurs rămân”.
