Satul care stă lângă 3500 de tone de muniție. Localnic: „Cea mai grea parte e că nu știm ce se va întâmpla”

O fotografie făcută în 1939, în vremea celui de-al Doilea Război Mondial, demonstrează că Poliția de Frontieră a Elveției și-a păstrat neutralitatea, dar a trebuit să o apere. Armele și muniția erau depozitate în diferite locuri din țară. Unele depozite există și azi, spre exemplu în munții din satul Mitholz, din Kandertal. Dar există și pericolul unei explozii. Așa că sătenii vor fi nevoiți să părăsească, după atâția ani, locul căruia îi spun „acasă”.

„Cum să vă spun? Cea mai grea parte e că nu știm ce o să se întâmple”, spune Peter Zumkehr. „Da, a fost un șoc. Chiar a fost un șoc. Am simțit că mi se frânge inima”, mărturisește Erika Känel. „E foarte greu să-ți abandonezi casa după zece ani”, spune Hanspeter Aellig.

Viața în Mitholz trece printr-o schimbare radicală. Peter și Verena Zumkehr și-au construit singuri casa. La vremea aceea, Mitholz le oferea libertate. „Am simțit că aici trăim cu adevărat!” – povestește Peter. „Și că le putem oferi copiilor noștri ceva mai bun. Ei au crescut fericiți și, în mod surprinzător, noi am reușit să construim o casă exact așa cum ne-am dorit”, adaugă Verena Zumkehr.

Muntele care adăpostește un fost depozit de muniție

N-au bănuit niciodată la ce pericol s-au expus. Casa lor e la aproximativ 200 de metri distanță de muntele care adăpostește un fost depozit de muniție, scrie digi24.ro.

„Copiii noștri obișnuiau să se joace acolo. O stâncă mare era locul preferat de cățărare. Nu aveam idee ce e depozitat acolo”, spune Peter Zumkehr.

Acum știu prea bine: aproximativ 3500 de tone de muniție, mult mai periculoasă decât se credea. Locul trebuie securizat și nu se poate face decât cu strămutarea satului. Casa familiei Zumkehr e în zona roșie.

„Am sperat că mai putem trage de timp, dar e momentul să ne facem alte planuri. Cum să vă explic, e chiar mai greu decât să rămânem agățați de trecut. Dacă tot trebuie să facem o schimbare, mai bine o facem acum, când încă mai suntem în putere. Sunt sigur că în ceasul al doisprezecelea ne va fi și mai greu”, arată Peter Zumkehr.

Acum, familia Zumkehr – la fel ca alți 170 de locuitori din Mitholz – trebuie să-și găsească o nouă casă. Majoritatea locuiesc aici de generații, sunt cei care știau despre depozit după tragedia produsă cu mulți ani în urmă.

O explozie uriașă a zguduit satul în 1947

În decembrie 1947, o explozie uriașă a afectat satul. Au murit nouă oameni, inclusiv copii. Și totuși depozitul nu a fost securizat. Muniția rămasă a fost lăsată în interiorul muntelui. Experții au decis că nu reprezintă un pericol real, dar o evaluare mai recentă a constatat tocmai contrariul. Ofițerul Hanspeter Aellig a fost însărcinat să le dea vestea locuitorilor.

„Vă mărturisesc că am avut mari emoții. M-am gândit la cum aș reacționa eu, dacă aș primi această veste, să aflu că în următorii zece ani nu voi mai putea locui în casa mea. E greu. A fost un mesaj destul de dificil de transmis”, spune Hanspeter Aellig, ofițer al armatei elevețiene.

Între timp, pe stâncă au fost fixați senzori capabili să detecteze orice pericol iminent.

„Poți locui fără probleme aici. Oamenii nu au de ce să se teamă. Dar situația se va complica în momentul în care vom începe să neutralizăm muniția”, explică ofițerul.

10 ani ar putea dura numai pregătirile pentru mutarea muniției

Numai pregătirile pentru mutarea muniției ar putea dura zece ani. Locuitorii din zona roșie – o rază de un kilometru în jurul muntelui – vor trebui să-și părăsească locuințele.

„Avem chiar în fața noastră câteva case pentru ai căror locatari va trebui să găsim o soluție astfel încât aceștia să poată trăi într-un loc plăcut și demn în timpul operațiunii de neutralizare”, spune ofițerul Hanspeter Aellig.

Erika și David von Känel și-au clădit o viață de la zero aici. Au renovat casa și au investit într-o fermă. Acum, se tem că și proprietatea lor va fi inclusă și ea în zona roșie.

„Dacă vom fi incluși în zona roșie, ce putem face? Nu vom avea altă opțiune decât să plecăm”, spune Erika von Känel.

„Încă nu m-am obișnuit cu gândul. Încerc să ignor această variantă”, mărturisește David von Känel.

Speranță și incertitudine

Copiii lor, Leo și Jona, s-au născut aici. Le-ar fi extrem de greu să renunțe la tot ce au construit până acum. Aici sunt casa și sursa lor de trai.

„Îngrijorarea și incertitudinea ne bântuie zi de zi. E greu de explicat cum e să trăiești așa”, spune David.

Chiar dacă ferma lor nu va fi inclusă propriu-zis în aria zonei periculoase, va fi afectată o parte a terenului aflat în arendă. Nu le va fi ușor să găsească altul.

Dar ei încearcă să-și păstreze optimismul, spre binele copiilor și al viitorului lor împreună.

„Vrem să le oferim copiilor noștri tot ce e mai bun. Asta ne motivează să găsim soluții”, spune încrezătoare Erika.

Speranță și incertitudine – acestea sunt noile coordonate ale vieții din Mitholz.