Provocările și oportunitățile aderării la UE. Munteanu: Să renunțăm la stilistica „neutralistă”, inaplicabilă și dăunătoare pentru R. Moldova

Republica Moldova trebuie să aibă o claritate financiară deplină în raport cu Uniunea Europeană, care se exprimă prin raționalizare și transparență, și să avanseze rapid pe platforma integrării sectoriale cu UE. Totodată, UE trebuie să formuleze un Plan concret de tranziție de la politica de vecinătate la cea de aderare, întărirea rezilienței de stat și decuplarea eficientă și pragmatică de Rusia. De asemenea, R. Moldova trebuie să producă mai multă reziliență și determinare pe sectorul de securitate și apărare și să abandoneze stilistica „neutralistă”, aplaudată de forțele pro-rusești, dar total inaplicabilă și dăunătoare pentru statul nostru.

Declarațiile îi aparțin fostului ambasador al R. Moldova în SUA, Igor Munteanu, și au fost făcute în cadrul conferinței „Perspectiva Europeană a Aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Provocări și Oportunități”, desfășurate vineri, 4 noiembrie, la Chișinău.

Într-un discurs despre provocările și oportunitățile aderării Republicii Moldova la UE, Igor Munteanu a scos în evidență câteva aspecte:

1. Aderarea la UE este temeiul noului consens politic în RM, unitatea fără de care aderarea va fi grea și lentă. RM e ușor de integrat în UE datorită populației sale și teritoriului său, fiind comparabilă cu statele Baltice, mai puțin vest-balcanii. În acest moment, RM este patria a cca 1 mln cetățeni europeni, mulți dintre care au asimilat deja un sentiment acut de afinitate cu spațiul comunitar; ei știu valoarea și normele care guvernează UE, ei țin la Moldova.

2. RM s-a decuplat de Rusia după impunerea embargoului la produse agricole în 2014. Astăzi, RM exportă cca 70% din produsele sale pe piața UE, din care cca 50% sunt absorbite de România, un avocat dedicat vocației europene în RM, dar care încă nu are o prezență critică economică pe piața RM. În 2022, RM este impusă să se decupleze complet de monopolul rusesc asupra energiei, iar pasul logic este ca până la sfârșitul anului, RM să se integreze temeinic în sistemul energetic al României (și UE) la gaze natural și curent electric.

3. RM a beneficiat mult de avantajele DCFTA din 2014, preferințe comerciale asimetrice, care i-au permis să elimine tarife pentru exporturile sale în UE, a avut acces sporit la piața serviciilor din UE, a oferit condiții mai bune pentru investiții, dar a suferit un regres major în justiție, liberalizarea pieței interne și creșterea competitivității produselor sale autohtone. RM a ratat sute de miloane de euro urmare a derapajelor unor guvernări hibride între 2015-2020, moștenirea cărora se simte profund și astăzi, în siajul actualei guvernări monocolore.

4. Astăzi, RM se bucură de un credit politic solid UE pe calea reformelor sale, UE își dorește în taină să regăsească la Chișinău un elev silitor, care poate face față provocărilor sale în mod resilient. Asta explică volumul generos de asistență promis în 2021 de Președintele CE (640 mln euro), susținerea largă a României (100 mln euro în 2021), dar și de sprijinul viguros la Conferințele de sprijin a RM la Paris, București, Berlin, în raport cu care sunt foarte multe așteptări. Mai ales că situația RM nu este de invidiat. Cu 34% inflație și prețuri de 7-10 ori mai mari la energie în 2022, cu un deficit bugetar de 30 mlrd lei, cu o economie slăbită și șantajul energetic exercitat de Rusia prin regimul separatist, RM este extrem de vulnerabilă. Ce ar trebui de făcut acum și urgent?

5. În primul rând, trebuie să avem o claritate financiară deplină în raport cu UE. E nevoie ca asistența financiară UE să fie raționalizată și transparentizată. Banii europeni nu trebuie să ajungă la Gazprom, iar miniștrii, suspectați de mișmașuri trebuie să dispară. UE trebuie să aloce finanțările sale strategic și în regim urgent, asta înseamnă evaluarea tuturor posibilităților de finanțare în instrumental de pre-aderare, consultarea țintită a Delegației UE cu mai multe grupuri ale societății, nu doar cu yes-men din societatea cooptată la guvernare.

În al doilea rând, RM trebuie să avanseze rapid pe platforma integrării sectoriale cu UE, profesionalizarea serviciului public și a agențiilor RM în domeniul afacerilor europene, cu accent pe sectoarele din capitolele de aderare (35 capitole). UE trebuie să formuleze un Plan concret de tranziție de la politica de vecinătate la cea de aderare, întărirea rezilienței de stat și decuplarea eficientă și pragmatică de Rusia (susținerea industriilor exportatoare spre UE, rezolvarea rapida a problemelor logistice, de transport).

În al treilea rând, RM trebuie să producă (ea singură) mai multă reziliență și determinare pe sectorul de securitate și apărare. Mai ales reziliență societală, dar și abandonarea stilisticii „neutraliste”, aplaudată de forțele pro-rusești, dar total inaplicabilă și dăunătoare pentru RM. Democrația trebuie să se poată apăra pentru că dușmanii săi nu dorm.

Este evident că fricile războiului, utilizarea propagandei și narativelor anti-occidentale, anti-românești, anti-ucrainene trebuie oprite. Ele alimentează acțiunile războiului hybrid și dulăii războiului camuflați în gruparea Shor și grupări naționaliste de la sudul RM. Grupurile proxy pro-Kremlin s-au mutat în stradă. Ne așteptăm ca ei să recite poezii în cinstea UE? Or, poate ne ocupăm de sursele lor de finanțare, de dosarele neîncheiate în instanțele de justiție, care încă aparțin regimului de stat capturat? Sărăcia și lipsa de soluții fiabile în economie și statul de drept îi scoate în stradă, respectiv, RM are nevoie de o guvernare liberal, asumată, loială statului de drept și luptei principiale contra cleptocrației. În sfârșit, UE trebuie să fie mentorul reformelor interne în RM, încurajând meritocrația, pluralismul, mai puțin sectarismul sau decuplarea de principiile transparenței, democrația liberală, reguli egale pentru toți.

UE nu-și poate permite să primească state fragile sub aspect democratic, care nu suportă critică, care visează la păstrarea monopolului asupra spațiului public ori care nu-și onorează obligațiile fiind la guvernare. Cu atât mai mult, UE nu poate sta la masă cu grupuri deschis pro-rusești ori camuflat pro-rusești, care continuă să fie subserviente structurilor proxi ale statului agresor (Rusia). Bunăstare și unitate, economie liberă, dar și instituții viguroase în domeniul apărării și securității – aceste elemente vor da ritmul corect în raport cu UE, cu România, cu SUA, pentru că doar în acest fel vom putea genera rezultatele așteptate de cetățenii moldoveni acasă la ei.

Oferirea statutului de stat candidat la aderare – „o formă de solidaritate”

Potrivit lui Igor Munteanu, la fel ca Ucraina, R. Moldova a obținut în mod neașteptat statutul de stat candidat pentru aderarea la UE, iar Bruxelles-ul este conștient de fragilitățile sale multiple: „război în Ucraina, conflict înghețat, creștere mediocră, guvernare deficitară, dar a acceptat proiectul unei aderări politice pentru că e singura opțiune etică”.

„E o formă de solidaritate istorică cu Ucraina în plus față de susținerea financiară, politică și militară pentru ca acest stat să se apere de agresiunea rusă. Moldova și Georgia sunt și ele extrem de fragile, dar numai claritatea geopolitică a putut ridica RM pe podiumul aderării”, susține Munteanu.

„Statutul de țară candidat la UE e visul fiecărui cetățean cu opțiuni europene în RM, dar drumul va fi lung și anevoios. Nu există nici o garanție că acest drum nu s-ar putea lungi peste măsură ori că UE nu ar obosi să fie dădaca unor guverne incompetente.

României i-au trebuit 12 ani (din 1995 până în 2007) să devină stat-membru UE cu puteri depline. RM pare a fi mult mai nepregătită astăzi decât România anului 1995. RM este un stat care suferă efectele grave ale războiului de agresiune contra Ucrainei, are sistemele vitale avariate. Așteptările populației sunt mari pentru că viața este grea, iar posibilitățile limitate.

Și totuși, aderarea la UE este cheia oricăror discuții politice despre ceea ce-I interesează pe oameni în RM (salarii, garanții de securitate, stabilitate politică, locuri de muncă), nevoile lor sunt de ne-evitat, iar încrederea în UE a ajuns la 61%”, a mai declarat ex-ambasadorul R. Moldova la Washington.