foto | Despre modul de trai și istoriile nespuse. Moldovenii refugiați în Olanda – subiectul principal într-un reportaj neerlandez

Migranții moldoveni în Olanda sunt tot mai mulți. Dar „cine sunt ei?” – este întrebarea la care au încercat să găsească răspuns jurnaliștii locali. Un reportaj amplu realizat de un cotidian neerlandez pune în lumină soarta și modul de trai al refugiaților basarabeni.

Zeci de moldoveni plecați la muncă se adăpostesc într-o sală de gimnastică pusă la dispoziție de Centrul solicitanților de azil din Budel, Brabant. Aici este „acasă” pentru ei. Paturile supraetajate din oțel sunt așezate cap la cap, iar intimitatea se rezumă la o lenjerie de unică folosință, primită la sosire, cu care încearcă să-și acopere paturile.

Bărbații aici pot fi observați cum joacă cărți pe băncile înguste, iar femeile – plimbându-se cu găleți pline de apă și cu săpun. Pe de altă parte, peste 70 de copii se joacă încet și „plâng fără sunet”.

„Puneți alături un grup de oameni din orice altă țară, sigur vor fi revolte între ei, dar acești oameni (n.r. moldovenii) par să fie obișnuiți să trăiască împreună astfel”, a comentat garda.

Jurnaliștii precizează că, potrivit Agenției Centrale pentru Primirea Solicitanților de Azil (COA), în noiembrie 517 moldoveni au solicitat azil aici, iar numărul continuă să crească. Totodată, ei spun că o creștere considerabilă a afluxului a fost în 2017.

„Moldova este săracă și coruptă. Cu toate acestea, moldovenii au șansa de a avea permis de ședere în Olanda. Aceștia ocupă în mod greșit locuri în adăpost”, a declarat un purtător de cuvânt al Ministerului Justiției și Securității din țară.

„Par să știe că nu pot rămâne pentru totdeauna aici”, se mai arată în reportaj, jurnaliștii menționând că aceștia duc mereu lipsă de bani, iar copiii deseori rămân flămânzi.

Femeile poartă lanțuri și cercei din aur. Bărbații au dinți aurii, vreo cinci la rând. Femeile poartă rochii lungi. Bărbații blugi și jachete din piele neagră. Unul dintre refugiați este Artur Turaulet, are 47 de ani și avea doar 14 când a părăsit Moldova pentru a merge la muncă.

„În trecut, când mai aveam mâini și picioare, am lucrat în nordul Rusiei. Am încărcat lăzi cu cartofi și roșii”, spune el, care – la fel ca mulți alții din sală – nu a fost niciodată la școală, nu poate citi și scrie.

Artur are o soție – Axenia, tot de 47 de ani, care stă tăcută lângă el. Sunt împreună de 25 de ani și au trei fiice, de 5, 7 și 17 ani. Basarabeanul și-a pierdut piciorul stâng în 2010, din cauza frigului de iarnă din Minsk. A fost internat, dar pentru că nu avea suficienți bani, cei de la spital nu l-au mai ajutat. După aceea, viața a devenit mai grea. Avea probleme cu mafioții, deoarece avea datorii la ei. Astfel, l-au pus să cerșească în locuri umede și friguroase.

„Nu se știe cu exactitate unde locuiau moldovenii înainte de a veni în Olanda. Nu sunt întotdeauna sinceri, se contrazic. Mulți par să fie în mișcare toată viața. Au lucrat în Rusia, Kazahstan, Uzbekistan. Unii au solicitat deja azil în Germania. Alții au rămas în taberele de refugiați francezi în această vară. Dormeau adesea în corturi acolo.

Moldovenii au dreptul la îngrijiri reduse. Spre deosebire de solicitanții de azil din alte țări, nu primesc o indemnizație de trai de 59 de euro pe săptămână. Copiii nu merg la școală…”, se mai arată în articol. 

Vezi întregul reportaj aici.