fbpx

vox | E greu să fii soție ideală și mamă grijulie? Răspund 5 femei și 5 bărbați care-și împart responsabilitățile casei între ei

Uneori pline de zâmbete și tandre, alteori nervoase și triste – așa sunt femeile – ființe a căror existență rămâne o enigmă. Tot ele sunt cele care încearcă zi de zi să le reușească pe toate: să fie soții iubitoare, angajate cu cele mai bune rezultate și mame grijulii, mai simplu spus – femei de succes. 

Urmărește-ne pe Telegram și Instagram.

Și pentru că astăzi toată atenția este îndreptată spre ele, ZUGO a decis să întrebe 5 femei și 5 bărbați, care formează cupluri, despre cât le este de greu sau ușor doamnelor să nu dea greș în nicio „meserie”: fie cea de soție, fie cea de mamă.

„Eu cred că fiecare bărbat își creează propriul ideal de parteneră de viață, ceea ce Stas apreciază la mine, cu siguranță, nu e ceea ce altcineva ar considera important. În familia noastră noi am exclus criteriul de gen în ceea ce privește responsabilitățile casnice: ambii spălăm vesela, gătim, avem grijă de copii, ne ocupăm de carieră. Astfel, când eu ceva nu reușesc, face el, și invers. „Family comes first” – asta e deviza noastră și prețuim nespus atât timpul petrecut în doi, cât și cel în patru. În weekend, în special, majoritatea lucrurilor le punem pe regim „pause” și investim în relația noastră. Omul meu nu e ajutorul meu, e partener implicat în tot ce fac eu, acestui fapt îi datorez realizările de femeie, soție și mama”, ne-a mărturisit Diana Ivanov.

„Când e vorba de idealizarea soției și mamei, atunci aș vrea să precizez că pentru fiecare copil mama e un super erou, ca soție – la fel, e trist că mulți bărbați nu observă aceasta. Mama implicată și dedicată nu e ușor să fii, aceasta necesită un efort zilnic imens, pe care, de cele mai multe ori, noi, bărbații, nu îl observăm. Dacă ne ciulim un pic urechile la ce are să ne spună soția noastră, vom înțelege unde putem să ne implicăm ca să îi iasă lucrurile mai bine și cum să o facem fericită. Femeia tot e uneori obosită, enervată, supărată sau fără dispoziție și dacă cei doi nu dansează un dans frumos al căsniciei, multe conflicte survin. Mulțumiți mai des pentru jumătatea voastră și întreaga familie va avea de câștigat”, a adăugat soțul Dianei, Stas.

„Mamă grijulie sunt, dar soție ideală – nu știu. Eu mă strădui să le fac bine pe ambele, dar rezultatul cred că se va vedea peste ani, când copiii vor crește Oameni, iar familia va rezista tuturor încercărilor”, a spus Anna Casian-Musteață.

„În familia noastră nu există împărțirea responsabilităților. Cel care e liber la moment face ceea ce este necesar – unul îmbracă copiii, altul pregătește micul dejun, unul face ordine în casă, altul înșiră rufele. Nu există treburi femeiești sau bărbătești. Eu, de exemplu, ador să gătesc și să coc pâine. Anna preferă să dea cu aspiratorul. Dar nu e bătut în cuie. Dacă eu am timp, pot face și ordine în casă. Anna e soția ideală, pentru că în primul rând, e cea care mă susține, e mama copiilor mei”, a adăugat soțul Annei, Sergiu.

„Nu am încercat niciodată să fiu soție ideală sau să corespund statutului de mamă grijulie. Sunt așa cum sunt. Nu este greu să fii tu însuți când persoana dragă ție te iubește anume pentru faptul că nu te prefaci cu el. Nu împărțim responsabilități niciodată, facem ceea ce vedem că este necesar de făcut. Dacă soțul vede că veselă nu e spălată, iar eu nu am timp sau sunt ocupată sau chiar obosită, o face el. Unicul lucru care prefer să-l facă soțul este să dea cu aspiratorul și să își calce cămășile (pur și simplu nu îmi place să fac acest lucru), iar eu la rândul meu fac mâncare, pur și simplu că mi se primește mai bine”, a menționat Olga Sliusarenco.

„Noi cu Olea ne cunoaștem de 13 ani. După ce ne-am căsătorit și a apărut Annie nu a fost deloc greu de împărțit sarcinile, pentru că nu era nimic de împărțit de fapt. Eu mă pricep la câte ceva (curățenie, ceai și ceai cu miere) și mi le asum de fiecare dată când pot, dar dacă mă pui să fac mâncare, trebuie să alegi între cartofi prăjiți și cartofi prăjiți cu ouă, respectiv, era clar că eu o să fac ce pot și ea ce poate. Ea poate tot, dar mai ales face mâncare foarte gustoasă, deși la început nu era tot timpul comestibilă.

Nu știu cum simte Olea în haina asta de „soție ideală și mamă grijulie” și nici nu cred că și-a propus vreodată să fie ideală, dar cel puțin zâmbește des și arată mulțumită (uneori). Mie îmi pare că ea se descurcă minunat. Sincer vorbind, ea are la întreținere doi copii, că eu uneori uit și cum mă cheamă, nu încă ce mai am de făcut pe acasă ori pentru casă. Odată mi-a zis să iau bani de acasă ca să mergem la cumpărături. Eu am luat portmoneul, dar banii tot i-am uitat pe dulap. De câte ori fac așa, mă întreabă ce a fost în capul omului care mi-a dat licență de avocat? Mai pe scurt mă iubește”, a adăugat soțul Olgăi, Dumitru.

„E greu să fii soție ideală, presupun că e un chin, atunci când îți pui un asemenea scop. Nu tind să fiu soție și mamă perfectă, îmi place doar să am grijă de oamenii dragi. Responsabilitățile mele… Sună atât de ciudat. Eu nu am responsabilități. Soțul meu nu se așteaptă să gătesc, să fac eu curat, să spăl eu vasele. Când s-a născut al doilea copil, având deja unul de 11 luni, se întâmpla să nu reușesc să gătesc cina. Nu era o problemă. Prelua el copiii, iar eu făceam mâncare. De ce stau eu cu fetițele noastre acasă, și nu soțul meu? El câștigă mai mult! Totuși, cauza principală e alta: consider firesc să aibă grijă mama de puii ei. Soțul ne întreține, dar și mă ajută cu treburile casnice și îngrijirea copiilor atunci când nu e la muncă. Face curățenie, le schimbă scutecele, îi face baie fetiței mai mari. A devenit un ritual matinal al lor. Fac baie, periază dinții, eu pregătesc micul dejun și până revine de la serviciu, am eu grijă de toate.

Dar și până la apariția copiilor, soțul mă ajuta mult cu treburile casnice. El e șef pe curățenie, se oferă de fiecare dată să facă ordine în timp ce eu fac mâncare, spre exemplu. Fiecare își calcă singur hainele, pe care are chef să le îmbrace în ziua aceea. De gătit gătesc doar eu, pentru că mă pricep un pic mai bine. Sergiu, de când avem două fetițe, cumpără produsele alimentare. Înainte, cu plăcere mergeam eu la piață sau magazin. Acum, ni se livrează fructele, legumele, nucile și zarzavaturile, acasă. Încercăm să optimizăm la maxim activitățile legate de gospodărie, ca să facem sport, să petrecem timpul împreună. Apropo, dacă trebuie să merg undeva fără fete, Sergiu stă cu ele singur, se descurcă de minune”, ne-a mărturisit Anna Smolnițchi.

„Nu am împărțit responsabilitățile, dar cumva în mod natural, fac anumite lucruri pentru că sunt disponibil. Nu îmi este greu să trec pe la magazin în drum spre casă. În primele 3 luni după nașterea celui de-al doilea copil îi era foarte greu, o găseam extenuată. Prin urmare, cred că responsabilitatea de întreținere a familiei e o parte foarte mică pe lângă sprijinul psihologic și ajutorul meu fizic de care este nevoie.

Nu aștept să mă roage Anna să fac ceva. Dacă pot, mă ocup eu. De exemplu, curățenia în casă. De cele mai multe ori, fac eu. Am, însă, noroc: amândoi iubim ordinea și o menținem. Cât despre copii, nu înțeleg de ce unii bărbați fug de scutece, durează două minute să le schimbi. E destul de complicată adormirea fetei mai mari. Trebuie să o legănăm, dar și asta e în regulă. În timp ce fredonez a-a-a, mă uit pe telefon la mașini. O să profit de ocazie ca să îi mulțumesc soției mele pentru tot ce face, eu nu cred că aș rezista stresului pe care îl presupune îngrijirea a doi copii atât de mici, uneori zi și noapte. Acum două luni, așa și era. Grijă non-stop. Anna e o femeie foarte puternică, nu mă satur să o admir”, a adăugat soțul Annei, Sergiu.

„Nu știu dacă am tins vreodată să fiu ideală în general. Eu și soțul meu, suntem în primul rând buni prieteni. Nu ne ținem de principii și mari valori. Ne trăim povestea așa cum simțim și încercăm de fiecare dată să fim buni unul cu altul, înțelegători, iubitori. Mai ales că noi petrecem puțin timp împreună și chiar contează fiecare moment. Aici zic, că mă descurc destul de bine. Pentru mine, dragoste înainte de toate, înseamnă susținere necondiționată, acceptare și cedare când focul e prea aprins.

Cât despre meseria de mamă, e un pic mai complicat pentru mine. Ovidiu e un copil cu caracter, mai cu caracter decât ne-am închipuit eu. Dar învăț împreună cu el, ce înseamnă răbdarea, gingășia, bucuria când iese codița la o floare pe desen și lacrimile mari și mascate când e nevoie să cânte la matineu. Nu iubește asta și gata. Ce e mai greu, e să încerci să faci cuiva pe plac. Să te învețe cum să-ți educi copilul sau alte. În rest învățăm, învățăm și tot așa!”, Victoria Roșca.

„Ca mamă pot spune că este bună, grijulie. Oferă la maxim dragostea pentru Ovidiu şi cred că el e cel mai important în viața ei. Încearcă pe cât este de posibil să-i ofere atenția toată şi educația necesară pentru a se forma ca personalitate şi asta este cel mai important. Este o soție iubitoare, devotată, pune inimă în toată relația noastră, dar care aşteaptă la rândul ei să fie răsplătită cu aceeaşi monedă. Iubeşte foarte mult atenția, care chiar o merită din plin. Într-un cuvânt este bravo şi o consider ideală, de asta şi o iubesc dar şi respect”, a punctat soțul Victoriei, Viorel.

Articole asemănătoare

Back to top button