investigație | Rusia a investit într-un an în drone la fel de mult cât a investit în energia atomică în decurs de șase ani
După ce a devenit clar că principala armă în războiul cu Ucraina sunt dronele, în Rusia a avut loc o adevărată explozie a industriei de drone: startup-uri pornite din garaje s-au transformat în unele dintre cele mai mari afaceri din țară, atrăgând deja peste 200 de miliarde de ruble în investiții și generând anual cel puțin 130 de miliarde de ruble în venituri. Multe dintre aceste startup-uri sângeroase se deghizează în proiecte pentru livrarea de pizza, agricultură sau stingerea incendiilor de pădure. Întreaga existență a acestui sector depinde complet de importurile din străinătate. Dronele gata asamblate din China aproape că nu mai sunt aduse, însă importul de componente s-a triplat, ajungând la 0,5 miliarde de dolari — și asta în contextul unei scăderi drastice a exportului de componente electronice din China către Rusia. Ar fi suficient ca Beijingul să interzică livrările de micromotoare electrice, iar întreaga industrie de drone din Rusia s-ar prăbuși, scrie The Insider.
Zboară ca o pizza, înțeapă ca un „Sibiriachiok”
Dronele din Moscova vor livra colete și produse de la „VkusVilla” și „Piatiorocika”, vor evalua progresul lucrărilor de construcție și vor monitoriza starea turnurilor de comunicații de la înălțime, a promis în 2023 șeful companiei ȚUGAM (Centru de Gestionare a Aeromobilității Urbane), fondată în cadrul Clusterului Inovativ din Moscova. Directorul adjunct al TȚUGAM, Andrei Anikin, susținea că au fost deja încheiate acorduri cu „VkusVilla”, X5 Group, Poșta Rusă și „Dodo Pizza” — deși reprezentanții companiilor nu au confirmat acest lucru.
Desigur, nicio livrare de pizza cu dronele nu a fost lansată în capitală — nici în 2024, nici în 2025. În schimb, TsUGAM a devenit una dintre cele mai rapid dezvoltate companii înființate după începutul anului 2022, datorită faptului că a cumpărat participații la toți producătorii de drone pe care armata rusă le folosește în războiul împotriva Ucrainei.
Când Andrei Anikin le promitea investitorilor un cyberpunk în stil moscovit, ȚUGAM intrase deja în capitalul producătorului de drone „Garpia”, „Sibiriachiok” și „Bumerang” (despre care The Insider a scris anterior). Iar câteva luni mai târziu, probabil nerăbdând să aștepte deschiderea cerului pentru drone deasupra Moscovei, ȚUGAM a deschis o fabrică și un poligon pe teritoriul uzinei de reparații aviatice din Lugansk, ocupat de Rusia, iar instruirea — într-un cooperativ de garaje din Sevastopol, anexat de Rusia.
„Anul trecut am reușit să ajungem la o producție de peste 70 de mii de drone pe an”, povestește despre „Sibiriachiok” agenția RIA Novosti, fără să menționeze faptul că producția face parte din Clusterul Inovativ Moscovit și nici că totul se realizează cu zeci de miliarde de ruble din bugetul Moscovei. Pe site-ul Clusterului Inovativ din Moscova se folosește un limbaj mai potrivit pentru Valea Siliciului: „centru de capital de risc”, „proiecte tehnologice urbane”, „scalarea proiectelor tehnologice”, „bursă de prototipare”. ȚUGAM este condusă de Olga Sokolova — fost director general al întreprinderii „Molnia”, pe care într-unul din interviurile sale o numea „Valea Siliciului sovietică”.
Totuși, mass-media de business nu acordă prea multă atenție companiei ȚUGAM și filialelor sale — ceea ce este surprinzător, având în vedere că veniturile acestor companii în anii 2023–2024 au însumat 28 de miliarde de ruble (aproximativ un sfert din totalul veniturilor pieței de drone). Pentru comparație: veniturile tuturor companiilor rusești active în producția de roboți industriali au fost în 2024 de 4,6 miliarde de ruble, iar veniturile tuturor companiilor care se ocupă de cercetare științifică și tehnică — cu excepția celor care produc drone militare — au fost de 65 de miliarde de ruble.
Febra dronelor
Începând cu anul 2023, în Rusia a fost înregistrat un număr record în istorie de companii specializate în producția de tehnică aeriană — 407. Multe dintre ele sunt legate de producția de drone, a constatat The Insider, iar multe produc exact acele drone care sunt folosite pe front.
The Insider a identificat cel puțin 140 de companii care produc drone — atât noi fabrici artizanale, cât și birouri vechi de proiectare încă din perioada sovietică, precum și peste 60 de companii și organizații care fie furnizează piese de schimb pentru acestea, fie le revând dronele, fie formează operatori. Iată lista completă a întreprinderilor.
Veniturile totale ale acestora pentru anul 2024 depășesc 136 de miliarde de ruble, iar datoria cumulată în perioada 2023–2024 — adică investițiile — este de 243 de miliarde de ruble. Pentru comparație, pentru dezvoltarea întregii industrii a energiei atomice, din buget se planifică alocarea a 277 de miliarde de ruble în următorii șase ani. Sume comparabile, tot pe o perioadă de șase ani, se intenționează a fi cheltuite în Rusia pentru reciclarea deșeurilor, construcția stațiilor de epurare și eliminarea poluărilor ecologice grave.
În drone se investește într-un singur an cât se investește în energia atomică în șase ani
De fapt, ȚUGAM și zeci de alți producători de drone care au apărut în Rusia în ultimii trei ani au devenit „unicorni hi-tech”. Veniturile unor dintre ei ajung la sute de milioane și chiar miliarde de ruble. Între timp, propaganda prezintă aceste companii ca startup-uri tehnologice, nu ca producători de arme de ucidere. Videoclipurile de imagine din canalele Z se adresează parcă nu clienților din Ministerul Apărării, ci tinerilor și chiar elevilor.
Sub acoperire civilă
Adesea, companiile ascund faptul că produc în primul rând drone pentru front și declară oficial că se ocupă de drone civile. De exemplu, producătorul de drone Supercam explică detaliat pe site-ul său cum sunt folosite produsele sale în agricultură, industria petrolieră și de gaze, sectorul energetic și ecologie. Și într-adevăr, aceste drone sunt utilizate de Ministerul Situațiilor de Urgență, întreprinderi de protecție a pădurilor și organizații ecologice. Dar și în război. Supercam a fost nevoit să-și extindă considerabil producția și chiar să cumpere centrul comercial „Solnečni” din Riazan, scria publicația locală YA62.ru. În locul hypermarketului „Lenta” se asamblează acum drone de recunoaștere.
Statul nu reușește însă să gestioneze pe deplin utilizarea civilă a dronelor. Potrivit ziarului „Vedomosti”, comanda de stat pentru drone civile pentru anul 2024 nu fusese îndeplinită până la sfârșitul lunii aprilie 2025. În plus, aceasta era de doar 3 mii de drone. Pe lângă motivul evident — toți producătorii sunt ocupați cu drone militare — problema constă în lipsa finanțării: „Kommersant” a scris că producătorii nu au putut obține fonduri în cadrul comenzii de stat din cauza birocrației.
Achiziția dronelor civile în Rusia este gestionată din aprilie 2024 de către Compania de Leasing de Transport de Stat. Aceasta trebuie să colecteze informații despre necesarul de drone de la companiile și instituțiile de stat și să repartizeze comenzile între producători. În 2024, GTLK a încheiat contracte pentru livrarea de drone către întreprinderile de stat în valoare de 2,2 miliarde de ruble.
Volumul comenzii civile pentru drone nu se poate compara cu nevoile militare. Vara anului 2024, ministrul apărării Andrei Belousov susținea că pe front ajung până la 4 mii de drone pe zi. În decembrie, estimarea sa a devenit mai moderată, dar încă era uriașă: potrivit ministrului, pentru necesitățile armatei au fost achiziționate „peste 100 de mii de produse ale birourilor mici de proiectare și ale producătorilor civili”. Belousov afirma că până la sfârșitul anului 2024 producătorii civili fabricau până la 40 de mii de UAV-uri și drone FPV pe lună.
Dependența de China
În 2022, dronele FPV erau folosite, din cauza limitărilor de rază de comunicare, pe distanțe de până la 2 km și aveau funcționalități primitive (de exemplu, lansarea de proiectile). Totuși, destul de repede militarii au învățat să folosească drone-retransmițătoare, ceea ce le-a permis să pătrundă adânc în spatele inamicului. „Foamea de proiectile” a determinat atât Rusia, cât și Ucraina să crească utilizarea dronelor capabile să lanseze muniție cu o precizie mai mare.
Inițial, militarii ruși foloseau în principal drone ușoare chinezești — așa-numitele „quadcoptere de nuntă” produse de DJI, Autel și alte companii mai mici. După mai multe publicații care arătau că astfel de drone sunt folosite în scopuri militare, guvernul chinez a restricționat exportul acestora. Ancheta realizată de OCCRP și „Vajnye Istorii” a arătat că livrările acestor drone către Rusia se făceau inclusiv prin Kazahstan. The Insider a analizat datele declarațiilor vamale și a descoperit că până în 2024 importul declarat de drone gata asamblate și piese originale pentru drone de la producători de masă cunoscuți a devenit practic zero. Livrările atât direct din China, cât și prin Kazahstan s-au oprit. (Rusia însă fabrica de mult timp drone mari de tip aerian.)
În ciuda scăderii generale a importurilor de componente electronice în Rusia, livrările către companiile care produc drone cresc doar — nu se importă doar piese, ci și echipamente pentru fabricarea dronelor: cuptoare, uscătoare, mașini de tăiat, matrițe, echipamente de înfășurat, mașini pentru șlefuire rotundă, strunguri, freze, forme pentru turnare, mașini de turnat și imprimante 3D. Producătorii de drone și furnizorii lor importă în principal motoare (38% din importul companiilor din lista The Insider, în valoare financiară), controlere (25% din import) și acumulatori (20% din import).
Astfel, importul companiei „Rustakt” din începutul anului 2023 până la mijlocul lui ianuarie 2025 a ajuns la aproape 40 de miliarde de ruble — un record la importul în Rusia de componente chinezești pentru drone. Compania produce oficial drona „VT-40” (cunoscute și sub denumirile PVH, „Ziua Judecății”, „Sudoplatov”), numită după propagandistul decedat Vladlen Tatarski. Deși furnizorul chinez, compania Shenzhen Kiosk Electronic (și filială Shenzhen Nasmin Technology), produce și vinde diverse echipamente și componente, exact reclama dronelor personalizate este afișată pe site-ul oficial și pe pagina de pe marketplace-ul Alibaba.
Importul pentru cea mai patriotă dronă este practic complet: „Rustakt” aduce din China controlere, baterii, antene, motoare, camere și chiar piulițe și carcase din plastic. O parte din livrări merg direct în Bataisk, unde, cel mai probabil, se află unul dintre atelierele de asamblare ale dronelor „VT-40”. Canalele Z au scris de mai multe ori că prețul „VT-40” este exagerat (costul real al dronelor era de 20 de mii de ruble, iar ele erau vândute cu 40 de mii), iar drona însăși este mai degrabă o acțiune de PR și adesea nu ajunge până la țintă.
„Recent, de la trupele de pe front vin un val mare de plângeri legate de ‘sudoplatovci’. Mesajul principal — cer spectacole cu lovituri asupra tehnicii, ignorând necesitatea reală de luptă, de exemplu atunci când este nevoie să trimiți câteva drone pe ușa unui buncăr ca infanteria de asalt să poată să se apropie, reducând pierderile,”
— scria în decembrie 2023 „corespondentul militar” Roman Saponkov.
În ianuarie 2024, locul unde se desfășura examenul pentru operatorii acestor drone FPV a fost atacat de Forțele Armate Ucrainene. Atunci au murit 24 de persoane. Potrivit uneia dintre versiuni, s-a întâmplat asta din cauză că, în urma producției rapide și în masă a dronelor, ele ieșeau cu aceeași frecvență a emițătorului, ceea ce a facilitat munca războiului electronic al Ucrainei.
În mai 2024, potrivit lui Saponkov, relațiile dintre Ministerul Apărării și „sudoplatovci” s-au încheiat. Totuși, după cum arată canalul producătorului, dronele continuă să fie folosite pe front.
Au început probleme și pentru producătorul dronelor „Sibiriacik” și „Sibiri”: în toamna lui 2024 a fost deschis un dosar penal pe numele fostului șef al proiectului „Compania de navigație siberiană” Vladislav Pylski. „Reprezentanții Ministerului Apărării au avut întrebări legate de calitatea motoarelor UAV destinate Forțelor Armate ale Federației Ruse,” a explicat o sursă TASS. Tocmai „Compania de navigație siberiană” controlează producătorul „Sibiriacik”, societatea cu răspundere limitată „EVR” — împreună cu ȚUGAM, care investește banii capitalei ruse în drone ucigașe.
Cum să oprești producția de drone în Rusia
Producătorii ruși de drone au început de la zero, în condițiile unor bariere vamale, dominației marilor întreprinderi militare vechi și lipsei de înțelegere a rolului pe care îl vor juca dronele FPV în război. În acest domeniu au intrat, printre alții, și sportivi de drone racing, dar și foști proiectanți de drone civile. Entuziaștii acestei afaceri letale au atras rapid investiții mari, iar mulți dintre ei au ajuns cu succes să lucreze în structurile de stat.
Producătorii actuali de drone din Rusia pot fi împărțiți în trei grupuri aproximative: cei protejați de „inovatorii progresiști” din Moscova, cei atașați marilor uzine vechi și cei care încă își păstrează independența. Afacerea producătorilor de drone depinde foarte mult de importuri: baterii, controlere de zbor, motoare și camere sunt aduse din China. Importurile în această industrie sunt surprinzător de concentrate, lucru neobișnuit pentru industria militară rusă.
Componentele pentru dronele de masă sunt ieftine, simple și practic nu depind de livrările de microcipuri de top din Europa sau SUA. Vestul nu are multe pârghii sancționatoare asupra acestei afaceri: este puțin probabil ca interdicția pentru cei care asamblează drone în garaj să meargă pe Coasta de Azur sau să facă comerț cu SUA să oprească fluxul de piese din China. Însă China însăși poate decide soarta acestei piețe (și, prin urmare, în mare măsură, a războiului din Ucraina) printr-o simplă măsură. De exemplu, dacă ar interzice exportul motoarelor electrice către Rusia (care, în fond, nu sunt folosite în alt scop decât asamblarea dronelor în Rusia), întreaga producție s-ar opri. Dacă Rusia ar reuși să-și creeze propria producție de masă a acestor motoare electrice (ceea ce, în condițiile rusești, este puțin probabil să se întâmple mai repede de un an), China ar putea oricând limita exportul altor componente specifice. Rusia nu va putea pune în funcțiune o producție proprie masivă pentru toate componentele dronelor într-un timp rezonabil.
