interviu | Și-a pus sufletul pe hârtie, iar „Restul e tăcere”. Marina Hajder, scriitoarea din Cantemir care și-a lansat prima carte la doar 18 ani

Este o fire sensibilă, poate prea sensibilă pentru această lume, totuși, a găsit mereu puterea de a se ridica atunci când viața a hotărât să o doboare. Marina Hajder este elevă la liceu și are o pasiune incredibilă pentru scris, fapt ce i-a permis să își lanseze prima sa carte, „Restul e tăcere”, volum care se bazează pe trăirile ei, suferințele, dar și dragostea celor din jur care a ajutat-o să nu renunțe niciodată.

La doar 18 ani, Marina știe ce înseamnă durerea, fiind născută cu paralizie pe partea dreaptă a corpului. Acest lucru, însă, nu reprezintă pentru ea un impediment, tânăra implicându-se cu pasiune și dedicație în cele mai diverse activități.

„Sunt o persoană cu un bagaj mare de sentimente și amintiri pe care le exteriorizez prin scris. Totuși, lupt cu realitatea în care trăiesc și sper că într-o zi o să pot schimba ceva sau pe cineva.

Ador să particip la orice activitate, chiar dacă este sau nu legată de literatură. De asemenea, colaborez cu revista pentru copii și adolescenți „Noi”, iar până în prezent sunt publicate 5 creații de-ale mele. Mă implic cu sufletul peste tot și am parte de multă susținere din partea oamenilor dragi mie”, susține tânăra.

În urmă cu ceva timp, Marina a fost supusă unei intervenții chirurgicale. Totuși, nici măcar în momentele grele, firea artistică nu a părăsit-o. Astfel, în tot acel amalgam de emoții, durere și fericire, eleva a hotărât că e timpul să scrie o carte în speranța că aceasta îi va aduce pacea interioară, dar și le va permite oamenilor „să îl redescopere pe cel care a trecut prin atâtea, cel cu care am prins aripi – sufletul.”

„Ideea de această carte mi-a venit în luna august când, după ce am ieșit din spital, îmi doream atât de mult să îmi găsesc liniștea și știam că o pot găsi atunci când scriu. Cartea dată e mai mult un jurnal în care timp de câteva luni am scris acolo toate amintirile și parcursul meu de până acum, care, deși a fost unul greu, a fost unul frumos.

De ce „Restul e tăcere…”?, pentru că, deși mai sunt multe de spus, să păstrăm tăcerea, tot ce a rămas sunt oamenii și viața. Restul… restul e tăcere”, adaugă autoarea, pentru ZUGO.

De la un vis și până la realizarea acestuia a fost doar un singur pas. Susținută de scriitoarea Corina Bezdîga, Marina a început să colaboreze cu echipa editurii Pontos pentru ca volumul ei să vadă lumina tiparului, iar familia a fost cea care i-a fost alături mereu și i-a oferit tot suportul necesar.

Munca nu a fost în zadar, deoarece pe 28 martie, cartea a fost prezentată publicului și lansată în liceul din orașul Cantemir în care aceasta învață.

„Volumul dat este despre redescoperire și renaștere sufletească, iar eu mă simt eliberată și fericită că oamenii au putut să mă cunoască și prin acest mod”.

Acum, tânăra scriitoare nu își imaginează făcând altceva pentru tot restul vieții, deoarece doar așa simte că trăiește și că își poate elibera mintea de haos. Mai mult, prin creațiile sale, ea transmite emoție către cititor, emoție pură și sinceră.

„Scrisul nu este o meserie, este un mod de viață. Scriitorul nu este un simplu figurant al societății, este pictorul ei. Pentru scriitor cartea nu este doar un element decorativ sau sursa de informații, este viața lui materializată. Talentul și imaginația sunt ca aerul și apa pentru scriitor. Timpul și experiența de viață sunt hrana lui de căpătâi. Un scriitor vede cu ochii, scrie cu mâinile și simte cu sufletul. Un scriitor este un artist, deci poate face lumea mai bună”, adaugă Marina.

Deși este o fire visătoare, întrebată fiind ce cărți preferă, tânăra susține că sunt acelea care au la bază istorii reale din care poți învăța continuu.

„Îmi plac cărțile care sunt bazate pe fapte reale. Și cele fantastice sunt interesante, dar cred că de la poveștile reale învățăm cu adevărat ceva bun, ceva care ne maturizează, cărți care-și lasă amprenta adânc în sufletul oamenilor, pentru mine fiind „Tema pentru acasă” de Nicolae Dabija.

Ultima carte citită este „Umbre de trandafir” de Dumitru Rău.  Un roman care m-a sensibilizat, un roman abordat într-o manieră caldă, o carte și un scriitor de la care am învățat că doar dragostea sinceră este cea care-ți este o notă pe registrul inimii”.

Viața pare să-i zâmbeacă la fel de sincer cum zâmbește ea de fiecare dată, însă tânăra autoare mai are un vis care abia așteaptă să se îndeplinească. Și pentru că este omul care nu se lasă doborât prea ușor, Marina intenționează să fie puternică în continuare, indiferent de problemele sau greutățile care vor apărea.

„Visul care aș vrea să se îndeplinească este cel de a fi sănătoasă. Nu cred că este ceva mai minunat decât să știi că poți face toate lucrurile pe care le vrei. Chiar dacă viața mi-a pus atâtea bariere, m-a doborât de atâtea ori, am zâmbit, am mers înainte și am ales să privesc viața cu ochii larg deschiși și să mă împac cu ideea că în viață nimic nu e perfect, viața e cu piedici, dar dacă am reușit să trec peste ele, m-am considerat o persoană cu adevărat puternică”, conchide scriitoarea.

Pentru mine fericirea înseamnă… Oameni dragi. Zilnic mă văd cu cei care emană căldură și cei cu care-mi construiesc amintirile. Mă întâlnesc cu a mea familie mare și când cunosc pe cineva nou, îl primesc cu brațele deschise în familia mea.

O numesc familie, pentru că așa suntem eu și prietenii mei, mereu uniți și ne susținem întotdeauna. Nu am nevoie de nimic altceva dacă am oamenii potriviți alături. Sunt cel mai împlinit și fericit om.

Secretul zâmbetului meu… Nu există vreun secret pentru a fi mereu plină de viață, acest lucru depinde de fiecare. Oamenii aleg cum să-și găsesască echilibrul în viață, iar eu mi-l găsesc datorită persoanelor dragi, datorită celor care-mi oferă îmbrățișări și care mi-au sculptat caracterul, cei care-mi dau motive să zâmbesc și să fiu un om ambițios, curajos și să fiu fata care atunci când începe să iubească, o face din tot sufletul.

Scriitorul cu care aș sta la o cafea… este Dumitru Rău. Dumitru îmi este prieten și m-aș bucura să-l pot cunoaște mai bine, sunt curioasă ce lucruri în afară de scris îl pasionează și îmi propun în viitor să colaborăm împreună. Mi-ar plăcea să știu cum reușește întotdeauna să ridice creația la înălțime. Sinceră să fiu, este un suflet divin ce a ales să meargă pe cea mai frumoasă cale: calea scrisului. Îl admir cu tot sufletul și voi avea ocazia curând să-i cunosc sufletul mai mult.

Autoare: Nicoleta Isac, stagiară