ZUGO

Și dacă munca făcută cu pasiune aduce rezultate, în perioada de carantină, și nu numai, pirogravura rămâne cea mai mare preocupare a Mihaelei Jeverdan. Studentă la frecvență redusă, în anul 2, la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării, USM, tânăra „a gustat” din experiența unei reporterițe pe teren, iar recent și-a descoperit un nou hobby.

De mai bine de jumătate de an este stabilită în Italia, dar dorul de casă rămâne etern. Și-a cumpărat primul pirograf acolo, iar de atunci nu se mai desparte de el.

• Mihaela, cu toții ne aflăm în carantină. Cineva scrie poezii, altcineva citește sau privește un film bun. Putem considera că, acum, pirogravura este sursa ta de liniște?

„În perioada carantinei toți ne aflăm într-o stare tensionată și pot spune cu certitudine că pirogravura este sursa mea de liniște și este un proces la fel de relaxant ca și coloratul, gătitul sau meditațiile. Pentru mine, pirogravura este mai mult decât un hobby, procesul de ardere a lemnului îmi oferă o satisfacție extraordinară”.

• Știu că prima ta lucrare cuprinde portretul unui leu. De ce anume ai ales acest animal?

„Toți prietenii mei știu că iubesc la nebunie animalele, în special felinele. Consider leul un animal puternic și mândru, de asta într-o seară de noiembrie mi-a venit în gând să îl desenez. Într-un final le-a plăcut tuturor, iar acum leul și-a găsit o proprietară la nordul Italiei, iar după încheierea carantinei va ajunge la locul destinat”.

• Când ai auzit prima dată de această artă?

„Eu niciodată nu eram bună la împletit, croșetat sau alte lucruri pe care le făceau colegele mele în timpul orelor de educație tehnologică. Eram nedumerită de ce băieții fac atâtea lucruri interesante la acest obiect, iar eu trebuie să stau și să împletesc! Recunosc – nu am finalizat nici o lucrare, dar undeva prin clasa a VI-a, întâmplător, am avut o lecție împreună cu băieții din cauza lipsei unui profesor. Atunci am făcut cunoștință cu pirograful, mi se părea uimitor câte lucruri poți face pe o bucată de lemn. Acea zi a rămas întipărită în memoria mea până la 20 de ani, când am înțeles că eu – de fapt – vreau să creez”.

• Pirogravura este considerată o artă a decorării lemnului, dar și a altor materiale (piele, plută, os). De ce îți place să decorezi doar lemnul?

„Momentan, lemnul este cel mai accesibil material pentru mine, dar și oamenii își doresc mai mult portrete realizate pe lemn decât pe piele. Osul sau pielea sunt materiale costisitoare și trebuie cumpărate deja prelucrate pentru a le decora.

Mi-aș dori să încerc un alt material, cum ar fi osul. Mi se pare o idee interesantă și inedită, dacă vor apărea doritori de a deține așa tip de artă în casele lor, sunt gata să realizez orice portret cu mare drag”.

• Ce este pentru tine pirogravura: o ocupație de suflet sau o sursă de venit?

„Aș putea spune că este doi în unul, această ocupație de suflet îmi aduce venit. Ceea ce fac din plăcere – este o muncă frumoasă cu un rezultat extraordinar”.

• Care sunt avantajele și dezavantajele pirogravurii? Cât de periculos este termocauterul (pirograful)?

„Cred că pirogravura are doar avantaje. Singurul dezavantaj este că această artă necesită multă atenție. Din punct de vedere tehnic, trebuie să respectăm măsurile de securitate pentru a nu rămâne cu arsuri grave care pot fi cauzate de pirograf”.

• Susții copiii care încearcă să graveze desene pe anumite materiale?

„Susțin pe oricine care și-ar dori să însușească această îndeletnicire, îndeosebi copiii. Însă cu o condiție – ca aceștia să dispună de echipamentul special (ochelari, mască și mănuși termorezistente) și neapărat să fie sub supravegherea adulților. În Italia cunosc un profesor din acest domeniu, elevii lui au vârste diferite, începând cu 8 ani și mai mult”.

• Ai încercat să îți faci autoportretul? Dacă da, ți-a plăcut rezultatul?

„Mi-am făcut doar o singură dată un autoportret pe foaie, am fost satisfăcută de rezultat, dar înțeleg că mai am de învățat multe și mereu pot să o fac mai bine.

Pentru mine este mai ușor să fac portretul cuiva străin decât al meu. Mereu văd mai bine detaliile și trăsăturile unei persoane străine decât pe ale mele”.

• Printre protagoniștii tăi care au apărut pe foaia de hârtie se enumeră și cântărețul Kapushon. Spune-ne istoria din sparele desenului.

„Cu Marin (Kapushon) am făcut cunoștință aproape șase ani în urmă. Mi se pare un artist, dar și om extraordinar. Portretul l-am făcut la dorința mea, respectiv i-a plăcut și l-a postat pe pagina sa de instagram”.

• Ai mai încercat sa conturezi alte celebrități pe lemn?

„Am încercat să îl desenez pe actorul Jason Momoa, el a jucat în filmul „Aquaman” – în rol principal, dar și în serialul „Urzeala Tronurilor”. Această încercare a fost ca un exercițiu în dezvoltarea abilităților de desen”.

• Știu că jurnalismul e o altă pasiune de a ta. Ce alegi: pirogravura sau jurnalismul?

„Aleg pe amândouă. Jurnalismul este profesia de bază, îndrăgită încă de pe băncile Facultății de Jurnalism și Științe ale Comunicării a Universității de Stat din Moldova, iar pirogravura este ocupația mea de suflet. Toate ideile, emoțiile și trăirile le pun pe lemn și asta mă face foarte fericită. Nu știu dacă m-aș putea desparți de aceste pasiuni”.

• Ce planuri ai pentru viitor?

„Pe viitor mi-aș dori sa mă dezvolt atât pe plan personal, cât și profesional. Desigur, mi-aș dori să colaborez cu diverse localuri, să realizez lucrări frumoase și inedite. La fel mi-aș dori să mă întorc acasă, să-mi pot continua activitatea în țară”.

• Până te întorci acasă, ce mesaj ai pentru cei din Moldova?

„Eu știu că este greu în această perioadă, în special familiilor care au copii… încercați să găsiți acea ocupație care să vă cuprindă majoritatea timpului. Cititul, gătitul, împletitul sau desenatul ajută foarte mult la petrecerea timpului cu folos. Este greu fără prieteni, familie și plimbări în aer liber, dar în această perioadă învățăm să trăim cu noi înșine. Să aveți multă răbdare și gânduri cât mai pozitive!” 

Autor: Serafim Gangan, stagiar.