ZUGO

Nemurirea și tinerețea veșnică rămân mituri, potrivit unui nou studiu care ar putea pune capăt eternei dezbateri dacă putem trăi pentru totdeauna, scria The Guardian.

Sprijiniți de guverne, afaceri, investitori într-o industrie de 110 miliarde de dolari pe an, oamenii de știință încearcă de decenii să controleze genetica și să găsească o cale de a stopa sau chiar de a inversa îmbătrânirea.

Un nou studiu vine însă să confirme că probabil nu vom putea încetini ritmul îmbătrânirii, din cauza unor constrângeri biologice, scrie Digi24.

Studiul, care este rezultatul colaborării oamenilor de știință din 14 țări, a verificat ipoteza „ratei invariabile de îmbătrânire”, potrivit căreia o specie are o rată relativ fixă de îmbătrânire.

„Concluziile noastre sprijină teoria că oamenii trăiesc mai mult nu pentru că au încetinit îmbătrânirea, ci pentru că au reușit să reducă mortalitatea la vârste fragede”, a declarat José Manuel Aburto, de la Centrul pentru Științe Demografice din Oxford, care a analizat date privind nașteri și decese de-a lungul mai multor secole, pe mai multe continente.

„Am comparat date privind nașteri și decese de la primate umane și non-umane și am descoperit un model general al mortalității, care este același la toate speciile”, a spus Aburto. „Asta sugerează că longevitatea este controlată mai degrabă de factori biologici, decât de factori de mediu”.

„Statisticile confirmă: indivizii trăiesc mai mult pe măsură ce condițiile de viață și de sănătate se îmbunătățesc, ceea ce conduce la creșterea longevității întregii populații. Cu toate acestea, este clar că la toate speciile apare o creștere bruscă a mortalității pe măsură ce îmbătrânesc”, a mai spus el.

Mortalitatea, comparată între specii

Dezbaterea cât de mult pot trăi oamenii a dezbinat comunitatea academică timp de decenii. Foarte activă în căutarea unor metode de a prelungi viața este Marea Britanie, unde cel puțin 260 de companii, 250 de investitori, 10 ONG-uri și 10 laboratoare folosesc cele mai avansate tehnologii în acest scop.

Dar ceea ce lipsește dezbaterii este cercetarea duratei de viață a mai multor populații de animale, comparată cu cea a omului, pentru a afla ce anume determină moartea.

Noul studiu acoperă această lipsă. „Extraordinara colecție de date ne-a permis să comparăm diferențele de mortalitate atât în interiorul speciilor, cât și între specii”, a mai arătat Aburto.

Toate seturile de date analizate de echipa lui Aburto au evidențiat același tipar al mortalității: risc mare de deces la vârstă fragedă, care scade rapid în anii copilăriei și ai adolescenței, rămâne scăzut la maturitate, apoi începe să crească continuu pe măsura îmbătrânirii.

„Descoperirile noastre confirmă că la populațiile isorice speranța de viață era mică pentru că mulți oameni mureau tineri. Dar pe măsură ce condițiile medicale, sociale, de mediu au continuat să se îmbunătățească, speranța de viață a crescut”, a explicat Aburto.

„Tot mai mulți oameni ajung să trăiască mai mult azi. Totuși, drumul spre moarte la bătrânețe nu s-a schimbat. Acest studiu sugerează că biologia evoluționistă învinge totul și că, până acum, medicina nu a reușit să stopeze aceste constrângeri biologice”, a adăugat Aburto.