studiu | Ciupercile comunică între ele folosind semnale care seamănă cu vorbirea umană

Ciupercile pot da impresia că sunt organisme „tăcute” şi relativ autonome, însă un nou studiu sugerează că acestea ar putea fi comunicatori champignon. Analiza matematică a semnalelor electrice pe care ciupercile par să şi le trimită între ele a identificat modele care prezintă o asemănare structurală izbitoare cu vorbirea umană.

Cercetările anterioare au sugerat că ciupercile conduc impulsuri electrice prin intermediul unor structuri filamentoase lungi şi subterane numite hife, similar cu modul în care celulele nervoase transmit informaţii la oameni, scrie mediafax.ro.

S-a demonstrat chiar că rata de declanşare a acestor impulsuri creşte atunci când hifele ciupercilor care digeră lemnul intră în contact cu blocuri de lemn, ceea ce ridică posibilitatea ca ciupercile să folosească acest „limbaj” electric pentru a împărtăşi informaţii despre hrană sau leziuni cu părţi îndepărtate din ele însele sau cu parteneri conectaţi prin hifă, cum ar fi copacii, potrivit The Guardian.

Se crede că zonele cu ciuperci micorizice sunt ameninţate de agricultură, urbanizare, poluare, lipsa apei şi schimbările climatice. Pentru a investiga, profesorul Andrew Adamatzky de la laboratorul de calcul neconvenţional al Universităţii West of England din Bristol a analizat modelele de vârfuri electrice generate de patru specii de ciuperci – enoki, split gill, ghost şi caterpillar fungi.

El a făcut acest lucru introducând microelectrozi minusculi în substraturi colonizate de mozaicul de fire de hifă, miceliile lor.

„Nu ştim dacă există o relaţie directă între modelele de vorbire dintre ciuperci şi vorbirea umană. Posibil să nu existe”, a declarat Adamatzky. „Pe de altă parte, există multe asemănări în ceea ce priveşte procesarea informaţiilor în substraturile vii din diferite clase, familii şi specii. Am fost pur şi simplu curios să compar”.

Cercetarea, publicată în Royal Society Open Science, a constatat că aceste vârfuri se grupau adesea în trenuri de activitate, semănând cu vocabulare de până la 50 de cuvinte, şi că distribuţia acestor „lungimi de cuvinte fungice” se potrivea îndeaproape cu cea a limbilor umane.

Branhiile despicate, care cresc pe lemnul în descompunere şi ale căror corpuri de fructificare seamănă cu valuri ondulate de corali bine strânşi, au generat cele mai complexe „propoziţii” dintre toate.

Cele mai probabile motive pentru aceste valuri de activitate electrică sunt menţinerea integrităţii ciupercilor, analog cu urletul lupilor pentru a menţine integritatea haitei, sau raportarea surselor nou descoperite de atractanţi şi repelenţi către alte părţi ale miceliului lor, a sugerat Adamtzky.

„Există şi o altă opţiune – nu spun nimic”, a spus el. „Vârfurile miceliului care se propagă sunt încărcate electric şi, prin urmare, atunci când vârfurile încărcate trec într-o pereche de electrozi diferenţiali, se înregistrează un vârf al diferenţei de potenţial”.

Indiferent ce reprezintă aceste „evenimente cu vârfuri”, ele nu par a fi aleatorii, a adăugat el. Chiar şi aşa, alţi oameni de ştiinţă ar dori să vadă mai multe dovezi înainte de a fi dispuşi să le accepte ca fiind o formă de limbaj. Alte tipuri de comportament pulsatoriu au fost înregistrate anterior în reţelele fungice, cum ar fi transportul pulsatoriu de nutrienţi, posibil cauzat de creşterea ritmică în timp ce ciupercile caută hrană.

„Această nouă lucrare detectează modele ritmice în semnalele electrice, cu o frecvenţă similară cu cea a impulsurilor de nutrienţi pe care le-am găsit”, a declarat Dan Bebber, profesor asociat de bioştiinţe la Universitatea din Exeter şi membru al comitetului de cercetare în domeniul biologiei fungice al Societăţii Britanice de Micologie.