fbpx

foto | A născut natural la doar 11 luni după o cezariană. Anna Smolnițchi: Îmi tot priveam soțul, el plângea, îmi dădeau și mie lacrimile

Anna Smolnițchi este tânăra mămică cunoscută pentru experiențele sincere despre care povestește pe blogul său. Una dintre cele mai emoționante destăinuiri Anna a făcut-o chiar ieri, vorbind despre cele două nașteri care au avut loc la doar 11 luni distanță una de cealaltă.

Urmărește-ne pe Telegram și Instagram.

Bloggerița a adus pe lume două fetițe – pe prima prin cezariană de urgență, din cauza unei probleme de sănătate diagnosticată în cea de-a 35-a săptămână de sarcină, iar pe a doua – pe cale naturală, la 38 săptămâni și 3 zile, așa cum își dorește să nască și al treilea copil.

„Fără exagerare, nu am trăit nimic mai miraculos, mai sublim, mai intens, mai sincer, mai pur, mai adevărat, mai înălțător, mai încurajator și mai important, în viața mea. Nașterea naturală mi-a dăruit fericirea de a mă simți mai aproape de Dumnezeu”, mărturisește Anna.

Cât despre experiența de la prima naștere, jurnalista spune că a marcat-o negativ, pentru că o luase pe nepregătite.

„Eu nu am avut contracții, pur și simplu am fost dusă pe targă în sala de operații, după o oră de la anunțul medicului că e riscant să continuăm sarcina. Am optat pentru anestezie locală, deci eram conștientă, vorbeam cu medicii, așteptam cu mare emoție să aud vocea fetiței. Mă simțeam ciudat, de parcă ceva absolut nefiresc se întâmpla, de parcă nu așa ar trebui să meargă lucrurile. Mă simțeam ca o valiză din care urma să fie scos un copil. După doar cinci minute, am auzit-o. Am plâns.

Mi-a fost apropiată ca să o sărut pe frunte, am reușit să spun doar atâta: „Vai, minune , ce micuță ești”. Lucrătorii medicali au luat-o să o îmbrace, să îi verifice starea de sănătate, iar în următoarea oră, fetița a stat pe pieptul tăticului. Eu „m-am reținut” în sala de operații, ca să mi se sutureze plaga, etc. Apoi, am fost transportată în secția de reanimare, unde am petrecut prima zi și noapte cu fetița pe care am așteptat-o cu toată ființa mea”, spune Anna.

Sergiu, soțul Annei, a urmărit nașterea prin cezariană de după geam. Fiind o intervenție chirurgicală, se cerea precauție maximă, curățenie și liniște, astfel încât nimic să nu fure din atenția medicilor.

„Cum eram eu întinsă pe masa de operații, îl tot priveam pe Sergiu, el plângea, îmi dădeau și mie lacrimile. Chiar acum îmi vin lacrimi, văd și acum atât de clar chipul lui îngrijorat”, își amintește tânăra mămică.

Mă trec fiorii când îmi amintesc. Simțeam durere. Nu știu cum să explic ce fel de durere simți atunci când privești cum suferă omul drag. Mai ales când extrăgea copilul… medicul dădea ceva la o parte și am văzut cum ai dat capul într-o parte, am înțeles că te doare, că e neplăcut și mi s-a strâns inima. E groaznic, nu înțeleg cum femeile benevol merg la asta.

Deseori îmi aminteam episodul și simțeam o durere fizic. Îmi era milă de tine încă mult timp după asta, retenția ta de apă, aveai picioarele atât de umflate din cauza preeclampsiei, abia te mișcai, în același timp aveai grijă de copil. Când îmi amintesc cât sânge curgea din tine, după naștere… simt recunoștință față de tine, că ai trecut prin asta, pentru ca noi să avem un copil. Asta mă ajută să fiu înțelegător când erai mai tristă, obosită, nedormită, mă făcea să vreau să te ajut. Știi cum e, când oamenii trec printr-o situație dificilă împreună, experiența îi unește. Ei devin mai apropiați”, povestește acum Sergiu.

După cezariană, Anna spune că relația dintre ea și soțul său nu mai era aceeași. În timpul unei discuții sincere, Sergiu îi mărturisise că imaginile din timpul nașterii l-au făcut să se teamă să o rănească. În mintea lui, Anna avea nevoie de protecție, spațiu și grijă. Totuși, focul dragostei s-a aprins din nou, după ce Anna l-a asigurat că și-a revenit complet și că nu există loc de frică. Iar dovada iubirii lor este cea de-a doua fetiță, concepută la doar două luni de la prima naștere. Experiența cu primul copil a învățat-o pe tânăra mămică să fie mai precaută, pentru a evita orice tip de complicații. Nașterea naturală i-a schimbat viața și i-a oferit acel sentiment de femeie și mamă împlinită.

„E frumos și emoționant să nu știi data exactă la care vei aduce pe lume un copil. Așteptarea îți permite să te pregătești psihologic, emoțional și spiritual pentru marea zi. E ca și cum ai aștepta o călătorie când te informezi, visezi, îți imaginezi cum o să te odihnești, ce o să vizitezi. E minunat să simți contracții, iar pe măsură ce ele se intensifică, tu conștientizezi plenar ce ți se întâmplă și miracolul care urmează să se producă.

Contracțiile m-au prins acasă, urmăream Vocea României. Era aproape de miezul nopții, mi-am sunat medicul după vreo 2 ore, mi-a zis să iau un taxi și să vin la spital. Nici nu luasem lucrurile cu mine, credeam că o să fac cale întoarsă, nu îmi venea să cred că uite asta este noaptea în care aș putea să nasc. A trebuit să rămân la spital, am urcat în sala de nașteri. Eram atât de fericită să ajung acolo și nu în sala de operații. Îi tot vorbeam micuței din burtică, îi povesteam ce se întâmplă. 

Soțul a stat tot timpul lângă mine, în timpul travaliului ne îmbrățișam, ne legănam, dansam, făceam glume, eu cântam, noi ne rugam lui Dumnezeu. Mi s-a făcut anestezie epidurală, astfel încât contracțiile extrem de dureroase, de la care aveam senzația că mi se dilată oasele spatelui în partea inferioară, au cedat. Nu le simțeam deloc, de aceea în timpul nașterii propriu-zise, împingeam când îmi făcea semn medicul. Soțul m-a ținut de mână în timpul nașterii, și-a văzut copilul născându-se, a stat lângă noi, eu am cântat între contracții, atunci când copilul ieșea deja din burtă”, mai povestește Anna.

Foto: apostrof.md

Trecută prin ambele experiențe – nașterea naturală și cezariană – Anna le recomandă femeilor să opteze, după posibilitate, pentru nașterea naturală, pentru că anume ea te face să te simți mamă împlinită, chiar dacă procesul nu e mereu la fel de frumos ca în filme sau cărți. Mai mult ca atât, Anna crede că și soții femeilor ar trebui să asiste la momentul când pe lume vine rodul dragostei lor, asta, desigur, dacă ei se simt destul de pregătiți, iar femeia nu este împotrivă.

Întregul articol îl poți citi pe blogul Annei Smolnițchi.

Articole asemănătoare

Back to top button