ZUGO

Marea Galileei, până recent singura sursă de apă potabilă a Israelului, dar și sursă de irigare pentru o mulțime de podgorii și ferme, scade la niveluri îngrijorătoare în perioadele de secetă prelungită. Ca să prevină dispariția apei din zonă, guvernul israelian a venit cu o soluție ambițioasă: va trage apă din Marea Mediterană, o va desaliniza și o va pompa în Marea Galileei, scrie CNN, citat de libertatea.ro.

În ciuda numelui, Marea Galileei, din nordul Israelului, este, de fapt, un lac de apă dulce – și încă unul care susține viața de milenii. Chiar și astăzi, lacul irigă podgorii și fermele locale. În plus, zona abundă în situri arheologice, izvoare termale și trasee de drumeții, care atrag turiști și astfel aduc bani la buget pentru comunitățile locale.

Dar acest loc de pelerinaj religios – unde Noul Testament spune că au fost înfăptuite multe dintre miracolele lui Iisus – se confruntă cu un viitor sumbru. Criza climatică provoacă fluctuații uriașe ale nivelului apei lacului. Acum se întâmplă să fie la un nivel rezonabil, dar în urmă cu cinci ani, atinsese un record minim.

Ca să prevină o nouă scădere dramatică a lacului ori, mai rău, secarea acestuia, Israelul are în plan să alimenteze Marea Galileei cu apă din Mediterana.

Conducta, gata în câteva luni

Procesul nu e nou. Fiind o națiune cu surse puține de apă, Israelul ia de mai bine de două decenii apă din Mediterana și o tratează printr-un proces numit osmoză inversă – înlătură sarea din ea, pentru a o face potabilă.

Desalinizarea este un proces către care oamenii din alte părți ale lumii, cum ar fi California, s-au orientat exclusiv în vremuri de secetă, dar în Israel este o realitate de zi cu zi.

Acum, însă, Israelul duce procesul la un alt nivel, printr-un proiect unic și foarte ambițios: o conductă de apă de 1,6 metri grosime, întinsă pe 31 de kilometri, care va prelua apa după desalinizare și o va pompa în pârâul Tsalmon, care alimentează Marea Galileei.

Acest lucru va ajuta agricultura, dar și statele din regiune – Israelul are un acord de lungă durată cu Iordania, căreia îi vinde zeci de milioane de metri cubi de apă anual.

În 2021, cele două țări au semnat un nou acord prin care Iordania va primi 200 de milioane de metri cubi de apă desalinizată pe an de la Israel – aproximativ 20% din necesarul de apă al Iordaniei -, în schimbul energiei solare necesare pentru alimentarea rețelei electrice a Israelului.

În câteva luni se așteaptă ca noua conductă, care va costa 264 de milioane de dolari, să fie funcțională și să poată muta 120 de milioane de metri cubi de apă pe an. Ea va pompa spre lac doar atunci când este necesar, a declarat Noam Ben Shoa, inginer-șef la compania națională de apă din Israel.

„Unicitatea acestui proiect este că ne oferă o flexibilitate aproape infinită”, a spus el. „Practic, putem lua apa de unde este disponibilă și doar o deviem și o transportăm unde e nevoie. În zonele populate sau pentru uz agricol ori industrial”, a spus Ben Shoa.

„Un risc care merită asumat”

Acest proiect inedit s-a născut în timpul celei mai recente secete, care a durat cinci ani și s-a încheiat în 2018. Chiar dacă, între timp, nivelul apei din Marea Galileei și-a revenit, Israelul a decis că trebuie să ia măsuri din timp pentru a fi pregătit pentru următoarea criză.

„Specialiștii s-au uitat la viitoarele schimbări climatice și la ce se va întâmpla cu precipitațiile în această zonă și, de asemenea, la creșterea populației, care va duce la o creștere a cererii de apă”, a declarat Gideon Gal, cercetător și șeful Kinneret Limnological, organizație care monitorizează nivelul apei din Mareea Galileei.

„Au realizat că peste 30-40 de ani, menținerea nivelului apei în lac și menținerea calității apei vor fi o problemă serioasă, dacă nu se face ceva”, completează Gal.

Măsura luată de Israel vine în contextul în care deja numeroase zone de pe glob, inclusiv Europa, se confruntă cu o secetă fără precedent, care a dus la secarea multor lacuri și la scăderea dramatică a nivelului apei în altele. În plus, valurile de căldură determină copacii și arbuștii să tragă apa din adâncul solului, în încercarea de a supraviețui. Asta duce la epuizarea pânzei freatice, pe care fermierii, industria, orașele și natura se bazează în perioadele de secetă.