ZUGO

Moștenirea unei femei din Italia, decedată în 2019, a ajuns în centrul unei anchete aflate pe rolul Parchetului din Monza. 

Cazul vizează o avere considerabilă — o casă și peste jumătate de milion de euro în conturi — lăsată inițial călugărilor benedictini ai mănăstirii din Dumenza, în provincia Varese.

Decizia a fost contestată de doi nepoți ai femeii, care au prezentat un al doilea testament, mai recent, în care mătușa le-ar fi lăsat întreaga avere lor.

Cazul a ajuns pe rolul instanței civile din Monza, unde judecătorul a pronunțat o hotărâre de primă instanță cu impact major. Potrivit Corriere della Sera, instanța a stabilit că al doilea testament, prezentat de nepoți, ar fi fals.

Cum și-a împărțit femeia averea înainte de moarte

Femeia a murit în 2019, la vârsta de 93 de ani, fără soț și fără copii. Într-un testament redactat în 2011 și depus la notarul său, aceasta și-a exprimat voința în mod detaliat: câteva bunuri minore pentru cei doi nepoți, copii ai unui frate, iar „partea principală” a averii — casa din Lissone, mobilierul și cei 570.000 de euro aflați în conturi la acel moment — era lăsată călugărilor benedictini.

În document se preciza chiar că monahii urmau să se ocupe de funeralii și de înmormântare.

După deschiderea succesiunii, nepoții s-au opus executării testamentului, susținând că există un al doilea document, redactat în 2017 și apărut în 2022, în care mătușa le-ar fi lăsat întreaga avere lor.

Litigiul a ajuns în aceste zile la finalul primei etape, prin hotărârea Tribunalului Civil din Monza, unde „se afirmă că al doilea testament este apocrif”, potrivit Corriere. Concluzia vine în urma unei expertize de autenticitate dispuse de judecător, din care reiese că documentul olograf ar fi fost realizat printr-o „imitare directă prin transparență a testamentului comparativ din 2011”.

Moștenire contestată

Tribunalul civil, potrivit aceluiași cotidian, a transmis dosarul către Parchet pentru eventuale „constatări penale”, cu scopul de a stabili cine a falsificat testamentul. În cazul în care s-ar dovedi implicarea nepoților, ar putea apărea condițiile pentru „nedemnitate de a moșteni”, ceea ce ar duce la anularea inclusiv a micilor legate prevăzute în primul testament.

Cele două documente se diferențiază semnificativ prin gradul de detaliu. Primul testament este unul riguros, cu referiri precise la suma deținută de femeie la momentul redactării și la destinația acesteia, precum și la indicarea exactă a documentelor legate de casă, pensie și taxe.

În schimb, testamentul din 2017 nu ar conține nicio precizare concretă, lăsând întreaga avere „la grămadă” nepoților, fără detalii privind sumele, spre deosebire de documentul anterior.