fbpx

„Sindromul Havana”: Teoriile din jurul bolii ciudate care a afectat diplomați și spioni americani

Medici, oameni de știință, agenții de informații și oficiali guvernamentali încearcă să afle ce cauzează „sindromul Havana” – o boală misterioasă care a lovit diplomați și spioni americani în toată lumea. Unii îl numesc un act de război, alții se întreabă dacă este o formă nouă și secretă de supraveghere – iar unii oameni cred că ar putea fi vorba doar de ipohondrie. Și totuși cine sau ce este responsabil pentru misteriosul sindrom?

Urmărește-ne pe Telegram și Instagram.

În unele cazuri, totul a început cu un sunet, pe care oamenii s-au străduit să îl descrie. „Bâzâit”, „scrâșnet metalic”, „țipăt sâcâitor” au fost câtva dintre descrieri, potrivit BBC.

O femeie a descris un zumzet scăzut și o presiune intensă în craniu; altul a simțit un puseu de durere. Cei care nu au auzit sunete au simțit căldură sau presiune. Unele dintre persoanele care au experimentat sindromul au rămas cu amețeli și oboseală luni întregi, transmite digi24. 

„Sindromul Havana” a apărut pentru prima dată în Cuba, în 2016. Primele cazuri au fost ale unor ofițeri CIA, ceea ce însemna că au fost păstrate la secret. Dar, în cele din urmă, informația a ieșit la lumină și anxietatea s-a răspândit. 26 de angajați ai Ambasadei din Cuba și membri ai familiilor lor au raportat o mare varietate de simptome.

După cinci ani, sunt sute de astfel de cazuri raporate, pe toate continentele, cu un impact real asupra capacității SUA de a opera în străinătate.

Descoperirea adevărului a devenit acum o prioritate de top pentru oficialii din domeniul securității naționale a SUA. Un oficial a descris-o drept cea mai dificilă provocare cu care s-au confruntat vreodată serviciile de infomații.

Dovezile au fost greu de găsit și evazive, dând naștere unor teorii care se bat cap în cap. Unii cred că e o boală psihică, alții – o armă secretă. Dar în baza puținelor dovezi existente, o teorie spune că microundele ar fi cel mai probabil vinovat.

În 2015, relațiile diplomatice dintre SUA și Cuba au fost restabilite după decenii de ostilitate. Dar în decurs de doi ani, „sindromul Havana” aproape că a închis ambasada, deoarece personalul a fost retras din cauza temerilor pentru sănătatea lor.

Inițial, s-a speculat că guvernul cubanez – sau o fracțiune dură care se opune îmbunătățirii relațiilor – ar putea fi responsabil, având un anumit tip de armă sonică. Serviciile de securitate din Cuba, la urma urmei, fuseseră temătoare în legătură cu un aflux de personal american și țineau strâns controlul asupra capitalei.

Această teorie a picat după ce cazurile s-au răspândit în întreaga lume.

Dar recent, o altă ipoteză a apărut – cu rădăcini în secretele întunecate ale Războiului Rece și în care ciocnesc știința, medicina, spionajul și geopolitica.

Când James Lin, profesor la Universitatea din Illinois, a citit primele rapoarte despre sunetele misterioase din Havana, a suspectat imediat că microundele sunt responsabile. Ideea sa s-a bazat nu doar pe cercetarea teoretică, ci și pe experiența de primă mână. Cu câteva decenii mai devreme, auzise el însuși sunetele.

Încă din preajma celui de-Al Doilea Război Mondial au existat relatări despre faptul că oamenii puteau auzi sunete când un radar din apropiere a fost pornit și a început să trimită microunde în aer. În 1961, o lucrare a doctorului Allen Frey susținea că sunetele erau cauzate de interacțiunile microundelor cu sistemul nervos, ducând la termenul „Efectul Frey”. Dar cauzele exacte – și implicațiile – au rămas neclare.

În timpul Războiului Rece, știința a fost punctul central al rivalității intense a super-puterii. Chiar și zone cum ar fi controlul minții au fost explorate, pe fondul temerilor că cealaltă parte va avea un avantaj – și aceasta a inclus microundele.

Lin a văzut abordarea sovietică într-un centru de cercetare științifică din orașul Pușchino, lângă Moscova.

„Au avut un laborator foarte elaborat, foarte bine echipat”, spune el.

Dar experimentul lor a fost mai grosier. Subiectul stătea într-un butoi cu apă de mare sărată, cu capul în afară. Atunci microundele erau lansate asupra creierului său. Oamenii de știință au crezut că microundele interacționează cu sistemul nervos și au vrut să îl interogheze pe Lin cu privire la punctul său de vedere.

Curiozitatea a mers în ambele sensuri, iar spionii americani au urmărit îndeaproape cercetările sovietice. Un raport din 1976 al Agenției de Informații pentru Apărare din SUA spune că nu a putut găsi nicio dovadă a armelor cu microunde în blocul comunist, dar agenția a aflat despre experimente în care microundele erau pulsate în gâtul broaștelor până când inima lor s-a oprit.

Raportul arată, de asemenea, că SUA erau îngrijorate că microundele sovietice ar putea fi utilizate pentru a afecta funcțiile creierului sau pentru a induce sunete pentru efect psihologic.

„Cercetarea lor internă privind percepția sunetului are un potențial mare de dezvoltare într-un sistem de dezorientare sau perturbare a tiparelor de comportament ale personalului militar sau diplomatic”, se arăta în raport.

 

Articole asemănătoare

Back to top button