ZUGO

Convorbirile dintre Ion Ceban și Serghei Iaralov din 2018, dacă se confirmă veridicitatea lor, arată mecanica reală a relației dintre PSRM și PDM. Rivalitatea afișată în public era doar decor; în culise funcționa un aranjament de cartel. Iaralov dicta liniile, iar Ceban, cu apelativul „deadea Serioja”, confirma apartenența la rețea, notează expertul în securitate al Watchdog, Andrei Curăraru, scrie deschide.md.

Discuțiile au loc în ajunul protestului din 26 august. Iaralov îl admonestează pe Ceban pentru că prin atacurile asupra lui Codreanu ajută opoziția să mobilizeze. Cea mai importantă piesă a conversației rămâne invocarea unui „material de pe Regnum”, prezentat ca dovadă că Dodon trimite semnale greșite.

Un articol publicat pe 19 iulie 2018 se potrivește perfect cu acest rol: „Новый Додон: Украина — друг, ассоциация с ЕС — благо, Россия — вон из ПМР” . Textul rezuma pozițiile lui Dodon despre „neutralitatea permanentă”, lega acest statut de retragerea trupelor ruse din Transnistria, atribuia Ucrainei un rol cheie în evacuarea munițiilor de la Colbasna, prezenta UE drept „partener strategic firesc” și transforma Acordul de Asociere într-o oportunitate pentru reforme.

Pentru presa pro-Kremlin, aceste declarații echivalau cu o trădare. Articolul îl eticheta pe Dodon drept un „nou Voronin”, politician care a venit la putere pe mesaje pro-ruse și a virat apoi spre Vest. Mesajul era clar: Moscova privea cu suspiciune aceste poziționări.

În convorbirea cu Ceban, Iaralov folosea exact această narațiune ca probă a „devierilor” socialiștilor. Dacă Dodon semnaliza prea mult spre Vest, PD avea argumentul perfect pentru a-i presa pe socialiști și pentru a-și menține controlul.

Avertismentul transmis prin telefon nu privea geopolitica, ci pârghiile interne.

„Veți da afară procurorul general, Curtea Constituțională și veți rămâne cu fundul gol”, spunea Iaralov.

Procuratura și Curtea Constituțională erau tratate ca active de partid, negociabile în funcție de aranjamentele de moment. Ceban apărea ca nod de transmitere între Dodon și Plahotniuc, nu ca politician autonom.

Astfel, articolul Regnum și convorbirile de la Chișinău funcționau împreună. Presa de la Moscova lansa stigmatul, PD îl transforma în presiune directă, iar Ceban era veriga prin care mesajul se închidea în cerc. Este imaginea concretă a unui stat capturat, în care instituțiile și politica externă erau negociate între câțiva actori.

Relevanța pentru 2025 este evidentă. Ion Ceban se prezintă acum ca lider al unui bloc „alternativ”, dar scurgerile arată profilul său real: operator într-un cartel politic, nu o alternativă la el. Faptul că România i-a interzis accesul în Schengen pe motive de securitate arată că aceste suspiciuni nu țin doar de trecut.