Ce trebuie să știi despre variola maimuței? Precizările experților

Printre știrile din ultimele zile a fost cumva pierdută și știrea că OMS a declarat variola maimuței drept urgență sanitară globală. Nu am ieșit bine din COVID-19, că a venit CIUMA. 

Pentru majoritatea populației din Moldova cuvântul Variola este unul mai puțin cunoscut. De fapt, acest termen denumește o boală veche, care face parte dintr-un grup de boli, denumite în trecut CIUMĂ.

În literatură o să găsim multe povestiri despre epidemiile de ciumă umană, care mai târziu a fost denumită Variola. Înainte Variola era o boală comună care omora o treime din persoanele care o contractau, scrie ipn.md.

Primele campanii de vaccinare din lume în secolul XVIII au fost vaccinările contra CIUMEI (Variolei). Din aceste considerente ele se mai numeau Variolări. Cei născuți in URSS până la 1980 au fost în majoritate obligator vaccinați împotriva variolei umane. Datorită vaccinării, variola umană a fost eradicată complet în 1980.

Vaccinul împotriva variolei umane este un vaccin, care conține un virus viu atenuat, așa că o doză va oferi imunitate pe viață împotriva variolei umane.

Variola Maimuței sau Ciuma Maimuței

Variola maimuței, despre care se vorbește mult în ultimul timp, nu este o boală nouă. Variola maimuței este o boală provocată de un virus din aceiași familie ca și variola umană, doar ca acest virus nu este la fel de agresiv și provoacă forme de boală mai ușoare. Numele virusului se referă la descoperirea sa la o maimuță în timpul unui experiment pe animale în Danemarca, efectuat în 1958. Prima transmitere a variolei maimuței la om a fost confirmată științific în 1970.

Variola maimuței există de zeci sau poate de sute de ani în Africa. La moment se cunosc două varietăți ale acestei boli, care se deosebesc după tulpina virusului, geografia răspândirii și formele de boală.

Tulpina de Congo – este o tulpină mai puțin agresivă și are un grad de mortalitate mai redus.

Tulpina din Africa de Vest este mai agresivă și are mortalitate mai mare.

Boala se transmite prin intermediul lichidelor biologice, adică prin contact direct cu corpul unei persoane infectate, precum și prin lenjeria de pat sau accesorii, folosite de persoane infectate.

Boala se transmite mai puțin prin aer, un aspect pozitiv acum, care nu va permite sa reapară o pandemie de tipul celei trăite acum.

Periodic, în Africa, apăreau focare active ale acestor tulpini, care erau luate sub control cu măsuri antiepidemice simple, precum izolarea strictă a pacienților și a persoanelor, care au contactat cu ei, dezinfectări, măsuri epidemiologice de prevenire în segmentele de risc.

Focare mici de variola maimuței au fost pe parcursul anilor și în mai multe țări europene, dar și în SUA, majoritatea fiind conectate la persoane care au călătorit în Africa și au adus virusul de acolo.

Simptomele bolii la om includ febră, erupții cutanate extinse, leziuni ale pielii și ganglioni limfatici umflați, după o perioadă de incubație de la cinci până la 21 de zile.

Ce se întâmplă acum cu variola maimuței?

La începutul lunii mai a acestui an variola maimuței a fost depistată în afara țărilor africane unde este endemică. Deși nu este o boală cu transmitere sexuală, în afara zonelor endemice variola maimuței afectează uneori, cu rare excepții, bărbații care fac sex cu bărbați. Acest caz nou de boală depistat în una din țările europene era exact așa un caz. Boala a fost diagnosticată la un bărbat, care a avut legături cu cineva întors din Republica Africană Congo.

În trei luni de zile aproximativ 16.000 de cazuri (dintre care cinci mortale) au fost deja raportate în 75 de țări, multe dintre ele (circa 80%) sunt în Europa. Europa a devenit un epicentru pentru o nouă endemie – endemia variolei maimuței, fiind dominantă tulpina de Congo.

Boala a fost diagnosticată deja și la copii, nu doar la bărbați din grupurile LGBT și se răspândește destul de repede.

Ce este important să știm acum?

• Populația, vaccinată în URSS contra variolei umane până la 1980, este acum în segmentul de vârstă 42-43 ani. Deci, toți cei, care au cel puțin 42 ani și au fost vaccinați în copilărie sunt purtători de anticorpi neutralizanți la variola umană, care sunt activi și împotriva variolei maimuței;
• Populația, care nu a fost vaccinată împotriva variolei – este acum în grup de risc de infectare cu variola maimuței;
• La apariția primelor cazuri de variola maimuței, au existat voci care au presupus că vaccinarea împotriva Varicelei (numită în popor Vărsat de Vânt) ar putea proteja de îmbolnăvire cu variola maimuței. La acest moment nu sunt încă dovezi științifice pentru a confirma sau infirma această afirmație. Se știe doar că, teoretic, și varicela, și variola maimuței sunt doi viruși, care fac parte din același grup, dar din familii diferite. Virusul variolei maimuțelor este strâns legat de virusul variolei umane, care provoacă variola, în timp ce virusul varicelei este înrudit cu virusul herpes simplex. Așteptăm rezultatele cercetărilor;
• Persoanele, care călătoresc în zonele endemice în Africa sau actualmente în Europe, sunt expuse riscului de infectare mai mult. În același timp, sunt deja cazuri de infectare la persoane, care nu au avut contacte directe sau călătorii în zone endemice;
• Comunitățile LGBT sunt grupurile de populație cel mai mult expuse acum riscului infectării cu variola maimuței;
• Personalul medical este la fel un segment de populație cu un risc sporit de infectare.

Care este riscul pentru Moldova?

Ca să răspundem la această întrebare, trebuie să răspundem mai întâi la alte întrebări:

1. Avem în Moldova persoane care călătoresc frecvent în Africa sau Europa?;
2. Avem în Moldova populație cu vârsta sub 42 ani?;
3. Avem în Moldova comunitate LGBT?;
4. Avem în Moldova maimuțe sau alte animale, care pot transmite variola maimuței?;
5. Avem în Moldova persoane sărace, care nu au posibilitatea să asigure igiena personală la un nivel adecvat?

Dacă cel puțin la 3 din aceste 5 întrebări ați răspuns da, atunci riscul de a avea variola maimuței în Moldova este înalt.

Întrebarea cea mai complicată probabil ține de barierele, care pot apărea la depistarea primului caz. Pe lângă nevoia de personal medical pregătit, echipamente și chimicale speciale, medicamente și vaccinuri, mai este nevoie și de un grad înalt de responsabilitate din partea populației și, în mod special, a pacienților posibil deja infectați cu această boală.

Cum să ne protejăm?

• Urmărim informațiile oficiale privind variola maimuței în Moldova și în lume;
• Respectăm igiena personală, ceea ce deja am învățat să facem și nu este complicat în contextul pandemic general;
• Se recomandă evitarea relațiilor sexuale necontrolate;
• Călătorii care sosesc în țară din locuri cu un focar de variolă a maimuței sau care prezintă simptome în termen de trei săptămâni de la părăsirea acestor zone sunt sfătuiți să caute tratament imediat la cea mai apropiată unitate de sănătate;
• Dacă sunteți în grupul de risc și aveți acces la vaccin împotriva variolei, se recomandă vaccinarea;
• Virusul poate crea tulpini noi, poate schimba multe. Ne informăm și rămânem vigilenți.